Cui trebuie să îi mulțumească Mutu

Mutu a câștigat Oscarul pentru cel mai bun fotbalist în rol de drogat stimulat și contestat. A fost greu, s-a bătut pentru trofeu cu Diego Armando Maradona și cu Bosnich. Dar cu ajutorul procesului intentat de Chelsea și al ultimului scandal a reușit. Acum, tot ce poate să facă e să tragă aer pe nas și să țină discursul clasic: „Doamnelor și domnilor, cu această ocazie vreau să mulțumesc familiei mele fotbalistice din România, care m-a crescut de mic. Fără ei n-aș fi aici, în fața dumneavoastră. Specialiștii spun că pentru a reuși această performanță trebuie să fii ori prost, ori trișor, iar aceste calități trebuie cultivate din timp. Păi, spuneți și dumneavoastră, cine mai putea să riște un salariu de vreo 10.000 de euro pe zi la Chelsea pentru o doză mică de cocaină recreațională? Pentru asta chiar trebuie să crezi că ție nu ți se poate întâmpla nimic. Așa că țin să-i mulțumesc pe această cale nașului meu, Nicu Gheară, în cluburile și pe iahturile lui m-am relaxat total. Mulțumirile mele merg și către Mircea Sandu, întotdeauna m-a înțeles. Pe Nașu” îl admir mult pentru felul cum a trecut peste dosarul «Cocaină pentru VIP-uri», înscenarea ordinară care i s-a făcut fiicei sale, Raluca. Nepotu-său a fost băgat în «Cocaină pentru săraci» și a intrat la zdup, dar asta este, mai sunt și efecte secundare. Mulțumesc și fraților Becali, sunt niște agenți de turism extraordinari, care întotdeauna au avut grijă să-mi pună o vorbă bună pe lângă antrenorul naționalei, care o fi ăla. De exemplu, după ce ne-a bătut Serbia cu 5-0 și eram supărat, Ioan Becali, ca să mă înveselească, mi-a aranjat un tur de noapte al Novi Sad-ului. Ultimul, dar nu cel din urmă, merită mulțumirile mele Dumitru Dragomir. Liga lui Mitică e un paradis unde sunt interzise controalele antidoping de ani de zile. Asta îți formează reflexe utile în joc, cunoști pastilele după formă și culoare. Chiar, mă vedeți pe mine căutând pe goagăl «si-bu-tra-mi-nă» de capul meu?”