Hagi + Galatasaray = love. Ă‚sta e rezumatul știrilor despre numirea Regelui la cârma Galatei. Fanii îl iubesc, ziariștii îl iubesc, bașcanii îl iubesc, e atâta lapte și miere la Istanbul, încât clubul parcă e o baclava, cu Hagi pe post de umplutură. La noi a apărut o întrebare dulce-acrișoară: De ce nu-l punem, domnule, la națională, uite, alții îl apreciază și îl iubesc mai mult?!
Tocmai asta e problema. Dacă l-am pune, în atmosfera de la noi, am obține un fel de sarma tricoloră. Iar bașcanii lui Galata îl apreciază atât de mult, încât folosesc iubirea fanilor lui Hagi ca un aport în natură pentru capitalizarea clubului. Numirea sa nu depinde foarte mult de priceperea sau cartea de vizită a antrenorului Hagi. Cea mai titrată echipă a Turciei se zbate pe locul 9 în clasament, iar depozitele de răbdare ale suporterilor s-au epuizat. Galata, la fel ca Steaua lui Gigi Becali acum câteva luni, nu avea nevoie în primul rând de un antrenor, ci de un nume mare. S-a încercat cu o altă fostă glorie a clubului, Fatih Terim, n-a mers și s-a trecut la Hagi. Operațiunea este un succes de PR, dar nu e un succes comercial la fel de mare. Acțiunile clubului Galata au scăzut cu 1,3%, cele ale rivalei Fenerbahce au crescut cu 4%. Cum ar veni, Bursa e sceptică, n-a listat entuziasmul suporterilor.
Oricum, antrenorul Hagi are, datorită jucătorului Hagi, o șansă unică cu care se întâlnesc puțini tehnicieni: să lucreze de la început într-un club-baclava, pudrat cu dragostea a milioane de suporteri. Chestiunea e doar cine pe cine mănâncă până la finalul campionatului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER