„Valoarea lui Pițurcă e că ia bătaie acasă cu Bistrița, cu 25.000 de oameni în tribună”. Acuzațiile curg de-a valma, patronul e dezlănțuit. Că a vrut să-i fure echipa, că taie chitanțe de mână, că face plățile cu sacoșa, că a vrut să vândă jucători rivalilor de la Cluj sau din București. Să restabilim adevărul istoric: Pițurcă e un meseriaș de mâna a doua. „Antrenor intuitiv”, cum îl caracteriza un colaborator pe vremea când era la națională. Dacă ar fi fost mare, nu există dubii că Occidentul l-ar fi aspirat de mult timp. În România, însă, țara unde carnetul de antrenor vine singur la proprietar atunci când acesta adună 50 de meciuri la națională (mărturie depusă de Bölöni), Piți rămâne un reper. Iar toate acuzațiile lansate de Adrian Mititelu în ultimele zile nu numai că nu stau în picioare, dar par să ascundă un alt motiv, cel real, pe care proprietarul Universității ezită să-l mărturisească. Piți a pierdut acasă cu Gloria, cu tribunele pline. Ei, și? Alții au pierdut cu 100.000 de oameni în spate. Piți a vrut să-i fure echipa. Cum, din moment ce acțiunile sunt în posesia familiei lui Mititelu? Clubul nu-i un praz, să fugă Neagoe cu el în gură. Problema chitanțelor de mână și a plăților cu sacoșa e, într-adevăr, reală, dar obiceiul e vechi, iar Piți l-a moștenit, probabil, de pe vremea când antrena la Steaua. Cât privește ultimul argument, vânzarea unor jucători la alte echipe, nici nu mai merită discutat: e infantil. Știți care e culmea? Că nici haina tipului civilizat nu-i cade bine pe umeri lui Pițurcă. Discurs corect, cumpătat, nici urmă de jigniri. Asta nu e reacția spontană a antrenorului. Atunci când e scos din fire și luat prin surprindere, Piți reacționează ca-n dialogul cu Iancu. Aici e altceva: e un joc. Miercuri, la prânz, când s-a prezentat la cantonament, managerul știa deja că fusese suspendat. Dar și-a jucat rolul neștiutorului, al nedreptățitului, până la capăt. Pe fața lui Piți, niciun mușchi n-are voie să tresară de capul lui. Jucătorul știe că, pe măsură ce adversarul devine mai surescitat, cresc șansele de câștig. Cumpătul e ultimul lucru pe care și l-a pierdut Mititelu: aliații, suporterii, performanța și banii l-au părăsit demult. Asistăm la un joc de poker, miza – vreo două milioane de inimi oltenești – e înghesuită toată pe masă, iar cărțile din mânecă încă n-au ieșit la iveală.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER