Cine se bucură pentru Știința

Ar fi fost nedrept ca Universitatea Craiova s-o mai ia o dată de la capăt de la matineu. Ar fi fost nedrept nu pentru Mititelu, care e mereu sămânță de scandal și are ceva de împărțit cu oricine. Cu selecționerul Răzvan Lucescu, cu mărimile de la Primărie, cu suporterii, cu Iancu, cu Becali, cu Wotte, cu Trică, dar cu cine n-a avut în ultimul an…

Ar fi fost nedrept nu pentru fanii de pe „Oblemenco”, care n-au știut decât să-i spurce pe jucători, chiar și când erau atât de aproape de o revenire în cupele europene, care n-a fost să fie. Ar fi fost nedrept nu pentru jucătorii pe care toată lumea i-a sufocat cu laudele, dar au anchilozat în postura de speranțe.

Ar fi fost nedrept ca Știința să pice în B pentru sutele de mii de microbiști neolteni, ca să zicem așa, pentru care brandul alb-albastru mai înseamnă ceva. O picătură de istorie cu Balaci și cu Crișan, de romanță sau mai degrabă de baladă suspinată de Tudor Gheorghe. Acestor mii de microbiști fără nicio rădăcină oltenească un campionat fără Știința li s-ar fi părut searbăd, ciuntit, de ce nu, poate chiar fără ștaif și sigur fără un cal de bătaie.

Una e să te fălești că ai măturat pe jos cu Craiova, alta e să agonizezi cu Alba Iulia sau cu Curtea de Argeș. În Bănie, bucuria nu va ține mai mult de o zi, două, poate nici atât. Vor continua convulsiile, toată lumea se va ciondăni iarăși cu toată lumea. Un an de aici încolo, campionatul e singurul care va surâde că Știința n-a picat în B.

Mihai Ciucă