Cine are habar de ce se întâmplă la Steaua să ne scoată și pe noi din ceață. De fapt, în aceste zile de secretomanie se chinuie să se nască noua Steaua sau acum cea pe care am știut-o doar trage să mai moară un pic? Proiectul cu Pițurcă, Ienei, poate Bumbescu și cine s-o mai nimeri dintre fostele glorii dă bine pe hârtie, promite să stingă conflicte mai vechi, să strângă rândurile fanilor nostalgici, dar nu poate anticipa nimeni încotro duce.
Poate mai degrabă către o construcție cazonă, milităroasă, pe verticală, ca pe vremea CCA-ului anilor ’50, când totul se învârtea în jurul Tătucului. Pițurcă în versiunea 2010. Atunci când Tătucul are drept de veto la tot ce mișcă în club, de la numirile președintelui până la cele ale magazinerului sau a băiatului care tunde iarba, nu poți decât să-ți spui că paralela cu Ferguson, atât de des invocată, nu e decât o glumă proastă. Își imaginează cineva că sunt oamenii lui Sir Alex cel din fruntea marketingului care vinde cu sutele de mii tricourile „diavolilor” din Japonia până în Țara de Foc sau directorul de la propriul canal TV?! Probabil că Ferguson abia dacă-i cunoaște. S-or fi întâlnit de câteva ori pe la vreo acțiune a sponsorului principal. La Steaua e exact pe dos prin comparație nu cu Man Utd, ci cu orice alt club mai răsărit din diviziile secunde din Spania sau Italia. E la ani lumină și de structura organizatorică a unei grupări de liga a treia din Anglia.
CCA 2010, pardon, Steaua lui Pițurcă, la fel de ahtiat de putere ca patronul său, nu poate propune pe termen scurt altceva decât un time-out. Cu suporterii, cu salariile restante ale jucătorilor, cu MApN, cu toată lumea. O clipă de respiro. Cui îi mai arde acum să se gândească și la ce va fi la iarnă, peste un an… Conjuncturi vinovate se născocesc oricând…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER