Luați separat, fiecare e evaluat în parte la cel puțin 30 de milioane de euro. Nu e club căruia să nu-i plouă în gură după cei doi. Zvonurile de pe piață îi pun și acum pe listele priorităților Realului și Interului. Luați însă la pachet, cota lor se șubrezește vârtos și de neînțeles. Îmbracă același echipament din când în când, dar, ca și sâmbătă, cu SUA, lasă senzația că mintea și inima le-au rămas la tricourile de club pe care le poartă pe dedesubt. Lampard și Gerrard.
Aproape că s-au ignorat, dacă și-au pasat de 3-4 ori, fiecare a construit numai pe parcela sa, foarte rar împreună, s-au complăcut în comoditatea clișeelor insulare. Eternul alibi. Contabilizăm centrările și cornerele. Bijuteria de gol a lui Gerrard s-a născut tocmai pentru că s-au lepădat câteva secunde de acest stereotip, pe care apoi nu l-au mai lăsat din brațe tot meciul. Nea Vanea avea o vorbă atunci când cineva pomenea de naționala Albionului: „englezii nu știu jocul pe care l-au inventat”.
Când îi ai în teren pe Lampard și Gerrard și, totuși, echipa ta se chinuie să scoată balonul din propria jumătate, la 1-1, în ultimul sfert de oră de joc cu SUA, atunci, tu, Capello, ai o problemă. Mare.Cât de simplu i-ar fi fost lui don Fabio acasă. Rezolva ecuația în clasicul stil italian de la dilema „ori Mazzola, ori Rivera” încoace. Dincolo de Canal însă, numai să deschidă gura și să provoace un subiect de tipul „ori Lampard, ori Gerrard” că a doua zi își numără megasalariul în Turnul Londrei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER