Nașul mută mortul

Tipic românesc. Întotdeauna ne oprim fatidic la jumătatea drumului și apoi ne tot minunăm că iarăși nu ajungem nicăieri. Mircea Sandu a lăsat să-i scape un porumbel. Criza ne împinge să ne gândim la o revenire la o formulă cu 16 echipe în prima ligă, așa suna provocarea Nașului la o dezbatere. 16 sau 18?, o jumătate de discuție, poate doar, așa, ca să mai avem ce trăncăni. Nu primul eșalon e subiectul zilei. Acolo e răul cel mai mic. Că sunt 16, că sunt 18, ce mai contează? Azi, cu siguranță că și Jean Pădureanu se amuză de propria sentință după care naționalei îi merge bine numai dacă liga are musai 18 echipe. Ce grijă aveau pe-atunci Hagi, Gică Popescu și ceilalți, care la Barca, care la Spurs, care la Milan, și noi nu știam! E exact același of care-i mistuie acum pe Chivu, Marica sau Lobonț.

Pe timp de criză, de necriză, după o calificare sau o ratare jenantă precum cea de la ultimul Mondial, acum, de decenii, subiectul e cu totul și cu totul altul decât dilema 16 ori 18. E cel pe care-l tot ocolește bossul FRF, pentru că băltește în  propria bătătură, nu la LPF. Ce simplu e să dai 20 la fundul altuia, cum ar zice Mitică Dragomir. Mătrăguna fotbalului e de fapt de la locul 18 în jos, de acolo de unde începe o cu totul altă lume. Cea a lui Mircea Sandu. Lumea celorlalte divizii, de la B până la competiții de sector, acolo unde Varga și Bălan se pot legitima oricând, chiar și între reprize. Lumea în care orice ospătar în căutare de vad cu mușterii, orice Dorel cu târnăcop se pot făli două-trei luni că au fost patroni de club până să fuzioneze sau să vândă locul dacă au găsit un fraier. Lumea diviziilor mici, mici de tot ale lui Mircea Sandu în care se va găsi cineva să visese că într-o bună zi îi va săruta mâna lui Dinu, lumea în care sâmbătă patronul de la Astra anunță preluarea Dunării Giurgiu în B, iar duminică seara retragerea clubului din A, după arbitrajului lui Deaconu. Asta e lumea de care nu se atinge Mircea Sandu. O relicvă de muzeu, o divizie secundă cu 36 de echipe, cum nu mai întâlnești niciunde în Europa de jumătate de secol încoace. Dar și o tiparniță de voturi, nu? Dacă tot nu ne aude nimeni, la ce-i folosește?