Campionatul e parcă mai grăbit ca niciodată și probabil că ne-a pus deja pe tavă primul verdict al sezonului. Sentință cu șanse la recurs sub 1 la sută după meciul de vineri de la Vaslui. Titlul își va lua zborul din cuibul de la Cluj. CFR e acum mai aproape de primul loc retrogradabil decât de podiumul de care o desparte o prăpastie abruptă tradusă în puncte în peste trei victorii. Exact câte s-a chinuit să strângă de când s-a urnit la drum în vară căruța lui Dragomir. Fotbalul e mai puțin poet decât ne închipuim mulți dintre noi și în nici un caz dispus să scoată una-două din bibliotecă volumul „Mureșan în Țara Minunilor”. 99% vom avea o altă campioană la vară.
Timpul e singurul meșter care va izbuti să descurce ițele încâlcite între clipa dulce a eventului și cea seniorială a Supercupei. Între un sezon și celălalt. S-a văzut deja Mandorlini tot un fel de profet în exil precum Capello într-un alt colț de lume și nu-ți mai încăpea în piele? Posibil. Și-a pierdut Iuliu Mureșan flerul pe piața transferurilor precum copoii mirosul cu care-și purtau vânătorul către cea mai de soi pradă? De ce nu. Au mai îmbătrânit și oasele legionarilor veterani Cadu, Culio, Tony sau Peralta cu pulpele crestate de crampoane în atâtea războaie? Asta mie-n sută. Faza de la Vaslui în care pe Cadu îl pășteau deodată trei cartonașe roșii e proiectul ideal de doctorat despre rutină, saturație, neputință și de ce îi stă bine cu drumul călătorului. Toate, Mandorlini, transferuri, rutina, explică și pe felii startul negru de sezon în care CFR aproape că a și pierdut coronița. Iar săptămânile complicate și de meciurile din Liga Campionilor abia și-au făcut încălzirea. Urmează Bayern.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER