Oare chiar a fost necesară arderea pe rug în piața publică a lui Răduță după eșecul de la Tg. Mureș? Nu mai era loc nici măcar de o picătură, paharul nemulțumirilor dădea pe dinafară demult. Acum, poate că nici măcar un rapidist dintr-o mie nu se mai încăpățânează să creadă în viitorul vișiniu al lui Răduță. Ce picaj! Anul trecut, cam pe vremea asta, cuplul Ioniță – Răduță părea să fie garanția zilei de mâine, gurile de tun ale Rapidului. Azi, Răduță e doar carne de tun.
A fost executat în direct de către antrenorul său. E exact ceea ce reproșează de regulă toți tehnicienii conducătorilor de club, motivul care l-a împins pe Pițurcă să-i ceară chiar garanții lui Becali. Că-și spală rufele în public, răbufnesc pe câte un jucător, cu nume și prenume, bineînțeles devenit indezirabil în minutul 91 al câte unui meci „cât voi fi eu la conducerea acestui club”, Acesta e discursul pe care l-a copiat Șumudică și care nu avea cum să-i pice bine întregului vestiar, oricât de apropiat i-ar fi, declarativ sau nu numai, și oricât nu s-ar fi sinchisit de viitorul lui Răduță. Așa sunt toți jucătorii, de pretutindeni. Maturi când pun zerourile din contract, necopți la orice reproș, îmbufnați ca orice prichindel de gimnaziu când perdaful învățătoarei străpunge pereții clasei. Și în cazul lui Răduță, două-trei vorbe cu năduf, acolo, în vestiar și o trecere pe linie moartă erau de ajuns. Cine și-ar mai fi adus aminte peste câteva etape că Răduță nu mai prinde demult lotul? Tot așa după cum, dacă n-ar fi fost celelalte nominalizări ale lui Șumudică, câți fani își mai aduceau aminte că în lot există un Fernandes ori un Mardare? Așa au ajuns să-și vadă și ei numele prin presă. Deși n-au jucat nici în Cupă cu Steaua, nici la Tg.Mureș. Să fie după cum comenta pe blog un fan care semnează Kedo? „Gata, Șumi, te-ai spălat pe mâini…”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER