Viața după Napoli

Poate că până la urmă Cavani i-a făcut Stelei mai mult bine decât rău. O primăvară europeană ar fi gâdilat vanitatea patronului, pe Steaua însă mai mult o încurca. Ca un făcut, din vară încoace în Ghencea mai toate lucrurile s-au încropit pe grabă. Așa a fost să fie, azi pleca Pițurcă, mâine parca autocarul Unirii cu aproape o echipă, în altă zi revenea Mihai Stoica. Forfotă ca în Gara de Nord. O calificare la Napoli ar fi alungat ceea ce are nevoie acum Steaua mai mult ca niciodată. O clipă de răgaz după atâta agitație în care să apuce să-și așeze gândurile, proiectele, strategia. Strategia, nu bazaconiile lui Becali cu cele șapte meciuri câștigate la rând în retur și pac, pac titlul. Altădată, un meci cu Man City ori Villarreal în martie ar fi fost mană cerească. Și financiar, și ca imagine. Nu însă și acum dacă Steaua vrea și altceva de la viață decât visul unui podium tot mai îndepărtat. E provocarea unui proiect, un meci incomparabil mai dificil, dar la fel de actual precum cel de pe San Paolo.

Pentru cine mai crede în basme la gura sobei, aceasta ar putea fi iarna meseriașilor în Ghencea. A lui Lăcătuș, a lui Mihai Stoica, a lui Narcis Răducan. Eminențele cenușii. Improvizațiile de până acum au hrănit doar o himeră ținută bezmetic în viață până în minutul 93 la Napoli. Acum, când s-a zburlit iarna, se face carul pentru la vară. Parcă mai ieri, într-o conferință de presă, nu cu bârfe și zvonuri, Mihai Stoica își anunța revenirea la Steaua. Nu putem decât să-l credem pe cuvânt. Miracolul se împlinea undeva prin octombrie sau noiembrie, dată care scapă pentru că de atunci încoace marca înregistrată MM n-a săgetat cu absolut nimic destinul Stelei. Cu excepția terapiei prin clubbing. În pauză și după meciul de la Napoli, Becali încropea pe un colț de masă lista cu indezirabilii în Ghencea de parcă punea pe răboj caltaboșii, toba și afumăturile în buza Sărbătorilor. Dacă în fișa postului lui MM nu intră și armonizarea dialogului lui Lăcă cu cel al patronului cu limbariță – cum că, spre exemplu, Anghelov e singurul mijlocaș care verticalizează jocul – atunci managerul s-a întors de pomană în Ghencea. Deocamdată poate fi confundat doar cu o dublură lui Mache.