„I se face o mare nedreptate lui Bucșaru. Ați sărit toți pe el pentru că vrea să vândă câțiva jucători. Voi merge în continuare la meciurile Unirii, chiar dacă nu va mai fi campioană sau dacă, Doamne ferește, va pica în B. Ca mine gândește majoritatea fanilor din Urziceni”. Am încercat să reproduc cât mai fidel replica unui suporter al Unirii la un editorial în care lui Bucșaru îi atașam eticheta de prim-secretar al noilor vremuri. Care taie și spânzură după cum s-a trezit dimineața, numai profit să iasă. Ce putea fi mai trist pentru fanii Unirii decât să-i piardă pe Bilașco, Brandan și Apostol și să vadă cum rămâne doar umbra dintr-o fostă campioană? O strămutare la Chiajna. La naiba, nimănui nu i-ar fi trecut atunci prin cap că Bucșaru chiar va stinge lumina în Urziceni, din 2011 orașul fără fotbal.
Regele piulițelor și al șaibelor nu le-a mai lăsat ialomițenilor nici măcar echipa de divizia C pe care o găsise la descălecarea în inima Bărăganului. Bucșaru n-a mai lăsat nici măcar un petic de la minge în Urziceni. Poate că un meci cu Hamburg ori Liverpool era o pălărie prea mare pentru o localitate care abia dacă bate către 20 de mii de suflete. O treime din Anfield. Tot o exagerare, dar pe contrasens, e însă și s-o lași fără o firimitură de fotbal. Fie el de C sau de județ. Ca un adevărat investitor al timpurilor, Bucșaru a cumpărat în vrac și a vândut cu profit înmiit la bucată. Pe Ricardo, pe Galamaz, plasele de la porți, porțile cu totul. E trist oriunde, nu doar la Urziceni, acolo unde moare fotbalul. Zgârcit la vedere și la vorbă, în cele câteva intervenții TV – la GSP, că doar ei au dat banii ca să transmită de la Chiajna – Bucșaru a lăsat mereu să mocnească în spatele justificărilor acel „Urzicenii să zică bogdaproste ca m-a cunoscut” care ardea mai ieri obrajii timișorenilor la explicațiile lui Zambon când a mutat-o pe Poli la Drăgășani. Măcar pe Bega mai pâlpâiau CFR și UMT. La Urziceni nu mai are ce să pâlpâie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER