Pe când și Șumi la Steaua?

Cât de simplu pare totul… Enervant de simplu. Inter a schimbat la pauză. Fără convulsii, fără prejudecăți, fără resentimente. A ieșit Benitez, a intrat Leonardo, nota bene, unul dintre simbolurile Milanului. Tot trecutul brazilianului în il calcio e vopsit în dungi roșii și negre. În cei peste zece ani la Milan a parcurs toate etapele. Jucător, scouter – i-a adus pe Kaka și pe Pato – și antrenor, sezonul trecut. Aceasta e soluția boom  care l-a sedus pe Moratti, alt adevărat devorator de antrenor. Seniorul, care a trăit o viață la braț cu Helenio Herrera, se răsucește în mormânt mai ceva cu puiul la rotisor.    Aceasta e lumea care se vede năucitoare de afară și pe care, deunăzi, Goian recunoștea că n-o pricepe încă. „Jucasem atâtea meciuri în cupele europene. Eram convins că eram pregătit când am plecat de la Steaua. N-a fost deloc așa”, recunoștea tricolorul. Da, e altă lume. În Italia, în Spania, în Germania, oriunde. Iar noi nu contenim să ne minunăm de ce îi trebuie fotbalistului român un an, doi de acomodare. Bunăoară, în jumătate de sezon, Deac, Ioniță și Pulhac abia au adunat împreună minute cât să iasă de câteva meciuri. Sunt vinovații fără vină.

Credeți că fotbalul nostru va fi prea curând într-atât de relaxat încât să-și facă loc și un episod Leonardo? Să zicem Șumudică pe banca Stelei ori Lăcătuș pe cea a Rapidului. Nici de glumă nu e bună, ar zice în cor nucleele dure ale galeriilor. Care au păreri-verdict despre orice. Să nu prindă gheată de Maftei în Ghencea, e musai să apere Bornescu, d’aia, să nu cumva să vândă Mititelu vreun jucător la Dinamo ș.a.m.d. De-ai zice că într-adevăr colcăie fotbalul nostru de trădări și trădători. Între ei, ceilalți, și noi, aici se face diferența, aici se cască prăpastia pe care Torje, Stancu și cine s-o mai pregăti să plece n-o pot trece pe un podeț prăpădit ca în filmele cu Indiana Jones. Probabil că și o părticică din galeria Milanului se simte acum trădată. Se va consola degrabă în contrapartidă cu golurile lui Ibra, un ex-interist. Tot ce contează acum e că lui Leonardo galeria Interului nu-i va fi ostilă. E o regulă nescrisă. Doar la Barcelona Figo ar fi fost jupuit de viu. La Real devenea monument. Cam în aceleași vremuri, Dănciulescu dădea Steaua pe Dinamo și pe iadul stârnit de galeria din Groapă, nu din Ghencea! Am fost atunci la un pas de o tragedie pe malul Ciurelului. Cât de simplu pare totul în lumea lor, cât de complicat e totul în lumea noastră.