Balaurul cu opt capete

Știrea despre Steaua e atât de imbecilă încât nu simte nimeni nevoia s-o comenteze pentru simplul motiv că nu crede o iotă din ea. E ca pe vremea lui Ceaușescu. Cu cât era mai stufos și mai gogonat zvonul azvârlit peste umăr la coadă la lapte cu atât merita mai puțină atenție. Ei bine, Steaua și-a decapitat propriul centru de copii și juniori. Academia, cum îi place lui Argăseală să-i spună doar atunci când plimbă jurnaliștii prin sala de mese sau prin camerele cantonamentului. Academia le-a făcut vânt cu preaviz lui Sătmăreanu, Sameș, Aelenei, Majearu… Și cu Florică Voinea în total opt. Aproape o echipă care și-a rupt oasele pe gazon ca să aibă azi Argăseală cu ce se mândri când trece pragul muzeului clubului. Jumătate dintre titlurile Stelei sunt ale lor. Pozele de pe pereți nu mint, țin bine socoteala. Voinea și Sătmăreanu în ’68, Troi în ’76, Majearu în ’88… Veți obiecta că Steaua de-acum, de mâine nu poate fi de-a pururi recunoscătoare necondiționată fostelor glorii cu un loc călduț la copii sau la juniori. De acord, Sameș ori Troi nu ar fi rezistat la Steaua ca jucători fără performanțe, fără titluri. Jocul are aceleași reguli și acum, ca antrenori. Lajos Sătmăreanu, să zicem, chiar și-ar fi meritat mazilirea, ceea ce nu e cazul, dacă, de ani buni, Steaua nu vindea nici măcar un jucător trecut pe la grupa sa. Vândut sau împrumutat la Mediaș ori la Tulcea până într-o sută de mii de euro, nu pe milioane la Real. Chiar și Academia Realului, cu toți banii băgați în ea, abia propune când și când câte un jucător în lotul lărgit al primei echipe. Restul e decontat din afacerile cu Valladolid sau cu Albacete. Lajos Sătmăreanu e doar un nume de pe o listă de opt mătrășiți. Unul, doi puși pe liber ar fi trecut probabil la fapt divers. Năravul dintotdeauna al antrenorilor de juniori. Mai o șpagă, mai un plin de benzină, mai un șpriț. Opt destituiri ar fi reclamat însă măcar o explicație din partea croitorașului cel viteaz care a depășit norma din paginile fraților Grimm. O explicație și, mai ales, o vorbă de mulțumire, că tot nu costa mare lucru. Oricum, veteranii Sătmăreanu ori Voinea ar fi acceptat fără rezerve noua strategie a clubului. Managerul Mihai Stoica a făcut însă și în ultima conferință de presă ce știe mai bine de când s-a întors la Steaua. A plătit polițe, a amenințat cu silenzio stampa și s-a ascuns după o preluare cu călcâiul. Atunci când era făcut pachet și expediat în exil la Urziceni MM murea de oful fostelor glorii ale Stelei. Azi, trecutul poleit și prezentul Stelei încep și se termină cu Dică.