Marius Constantin a rămas unul dintre misterele nedeslușite încă din fotbalul nostru. De ani buni, e un fel de Găman, ca să luăm un reper la modă acum, dar numai atât. E cel mai interesant, e cel mai promițător fundaș central, însă nimic mai mult și n-a mai rămas cine știe ce până să fie și cel mai plafonat dintre toți promițătorii de mai ieri. Sărit deja de 26 de ani, în ce-l privește pe Marius Constantin orizontul așteptărilor s-a îngustat într-atât încât singurul țel a rămas un loc printre titularii Rapidului. Când se poate. Când nu e accidentat, când îi înghite antrenorul boacănele, dar mai ales când nu e robul cartonașelor. Cusur care trebuie să-l fi scos de-a dreptul din pepeni pe Dinu Gheorghe la Galați încât a trântit de pământ cu diplomația și cu mașina de spălat rufele în familie. „Doar așa a putut fi convins și Șumudică să nu-l mai titularizeze pe Marius Constantin…” Doi iepuri doborâți cu o singură lovitură. Ceva ani în urmă, pe vremea când Rapid edita și o revistă pe care, până s-o gâtuie Copos, a ucis-o dezinteresul fanilor, într-unul dintre numere am încercat o acoladă peste timp între Culae Lupescu și Marius Constantin. Amândoi zeloși, poate chiar prea zeloși, la fel de utili în banda dreaptă sau în centrul apărării, în fine, și alte câteva considerații tehnice plictisitoare. Finalul textului de atunci cocheta cu retorica: Culae Lupescu a explodat cu adevărat cu mare întârziere, doar după ce a sărit de 30 de ani. Mexic, Napoli, Admira Wacker, Țara Galilor și multe altele. Marius Constantin poate e ceva mai grăbit, speram pe-atunci. Au trecut cinci ani, poate chiar șase. De așteptări deșarte.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER