Dacă întrebi pe vreunul dintre corifeii arbitrajului, bunăoară pe Crăciunescu sau pe Porumboiu precum la emisiunile TV, și se dă în cap cu o asemenea părere. Biblia arbitrilor refuză ipoteza unui penalty care se putea da, dar la fel de bine putea și să nu se dea. Ca la Timișoara, sâmbătă.
A fost sau n-a fost, dom’le, un clișeu tranșant și răsfățat în familia Porumboiu. Însă nu doar în reclame, viața e mai complexă. N-a fost mie-n sută penalty la duelul dintre Curtean și Iliev, cum pretinde Marian Iancu, cel care se simte tâlhărit, dar ceva tot trebuie să fi fost. Acel procent care nu e în niciun regulament și de care Balaj se putea lăsa agățat odată cu gheata lui Curtean. Avea acoperire într-o fază încâlcită, pe limbajul off the record al arbitrilor la câte o șuetă cu oficiali din fotbal. Ca un făcut, arbitrajul e iarăși puntea netedă către răbufnirea timișoreană, care acum pune cap la cap și cartonașele ghilotină ale lui Zicu și Bourceanu cu Brănești. Care și ele au fost și n-au prea fost.
Poli tâlhărită? Nicidecum. Ciupită ici, colo însă poate. Ei bine, cu acest 10-20 la sută, nici nu e nevoie de mai mult, cu care sunt judecate fazele la graniță mai mereu în favoarea ta se câștigă campionatul. Picătura care umple paharul. Și atunci când ți se ia, nu ți se dă, e tot o picătură. Picătura care golește însă paharul.
Primăvara trecută, cam pe vremea asta, într-un moment în care toată lumea punea tunurile pe arbitrajele CFR-ului, Porumboiu făcea țăndări coaliția anti-clujeană. CFR e favorită la titlu pentru că e singura candidată care nu a fost dezavantajată de deciziile arbitrilor, precum celelalte, spunea atunci Porumboiu. Într-un an, roata s-a tot învârtit și ce i se potrivea atunci CFR-ului îi vine azi mănușă Oțelului. Dar parcă și Vasluiului, nu? Altă beneficiară prin ricoșeu a (ne)inspirației de-o clipă a lui Balaj, cea în care la fel de bine putea să fie și penalty după cum n-a fost.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER