Lui Ilyes probabil că i s-a stricat televizorul sau cu ritmul etapelor din aprilie nu mai apucă să vadă și alte meciuri. Altminteri e mai greu de argumentat autodenunțul pripit după meciul cu Dinamo. Oricum ai rândui etapa pe pachete calitative, mai la modă ca oricând într-o ligă cu Sportul și Brănești, acest Dinamo n-a fost nici pe departe vuvuzela rundei sau pe acolo. Așa după cum și-ar putea imagina cineva din procentul propus de Ilyes. „Abia dacă am jucat 30 la sută din partidă. Restul…” Totul depinde de sistemul de referință al brașoveanului. Dacă Ilyes încearcă o nostalgie după determinarea Brașovului din întâlnirea cu Oțelul, atunci s-ar putea să aibă fler de antrenor în devenire. Cândva, odată tot se va retrage. Dacă raportăm însă meciul din Groapă la capul de afiș al etapei, Oțelul – Vaslui, atunci Ilyes e nedrept cu propria transpirație și a colegilor. Și a dinamoviștilor, se subînțelege. Dinamo – Brașov a fost chiar o bomboană de partidă prin comparație cu derbyul etapei, căruia i se tot caută cu lumânarea virtuți. Neputința de a lepăda șabloanele sterile e văzută drept tacticizare rafinată, sugrumarea fantezei, fie și a unui banal dribling, dar care uneori poate decide un meci, e ridicată la rang de disciplină de fier constructivă în folosul grupului. Bang, bang…Oțelul – Vaslui a fost tensionat și-atât. Frica păzește pepenii. Numai că la fel de tensionat și tot strivit de vanități individuale s-a arătat și Poli – Steaua de acum câteva zile. Parcă am văzut însă cu toții alt film, nu? În nici un sfert de ceas, la Timișoara ocaziile de gol se zbenguiseră deja de la o poartă la alta, atât cât s-a zgârcit să scape printre degete Oțelul – Vaslui în 90 de minute.
Nu la această paralelă s-a referit Ilyes, care a văzut doar bârna din propriul ochi. Nu merităm milioanele din drepturile TV, hotărât lucru, o declarație cu care Ilyes îi calcă apăsat pe urme lui Paraschiv, căruia i se părea prea mare propriul contract, ce-i drept, pe atunci cu o echipă care nici măcar nu tânjea la un loc de Europa League.
P.S. A dispărut ca măgarul în ceață acel Trofeu Fair-Play, plimbat lună de lună când prin brațele lui Costin Lazăr, care recunoștea că n-a fost faultat și nu era cazul unui penalty, când prin brațele altora. Azi, Ilyes ar fi fost propunea lunii aprilie și a întreg sezonului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER