Rădoișpe

A trecut un sfert de secol de când am văzut „Centrul înaintaș a murit în zori”. Nu pot să uit însă povestea mahărului care își cumpăra vedete din sport sau din artă și le expunea în palatul său.

Nababul avea printre exponatele sale o balerină, să zicem Dayro, un cântăreț de jazz, să zicem Bănel, și un centru înaintaș. Nababul din loja de azi preferă un mijlocaș central, Mirel.

Zorile în care Mirel va muri ofilit în palat sunt tot mai aproape. La Craiova, în al doisprezecelea ceas fără victorie, Mirel l-a strigat disperat pe Mourinho cu o minge formidabilă aruncată de la mijlocul terenului sub transversala lui Bornescu. Portughezul ar fi poate singurul care ar sări peste gardul de 12 milioane după care stă captiv cel mai prețios exponat.

Problema nu ar fi însă banii. Problema este că Rădoi e jucătorul dintre linii. Nu are detenta unui fundaș de top, așa cum s-a văzut în fața Norvegiei cu Iversen, în fața lui Rosenborg cu un anonim de acolo sau în fața lui Lyon cu Benzema. Și nici clasa unui mijlocaș central, la Steaua incisivitatea, atât cât mai e, venind doar de pe flancuri.

Dar dacă Burdisso joacă la Inter, de ce n-ar ajunge acolo și Rădoi? Și atunci ne va face plăcere să-l auzim pe aprigul oltean răstindu-se după derby della Madonnina la milanezii lui Ancelotti, exilați în Cupa UEFA: „Se vede, bă, cine are valoare de Champions!”.