Am fost printre cei care au năvălit spre tatami când Alina Dumitru a devenit campioană olimpică. Iar Culio m-a ajutat să-mi răcnesc fericirea la Roma. Însă nimic n-a fost atât de intens în 2008 precum pățania trăită alături de Constantina Diță.
La maraton cursa e dimineața, iar premierea e seara. Pușa a acceptat să vină la studioul PRO TV din Beijing pentru un live. Nu mai era mult până la premiere, dar eram liniștiți, studioul era lângă stadion. Când am ajuns însă la faimosul Cuib, a început coșmarul. Era seară de weekend, toată China era acolo. Între miliarde de ochi oblici mai întrezăream câte un voluntar care însă nu făcea decât să repete după noi cuvintele în engleză fără să înțeleagă nimic. Nu reușeam să nimerim intrarea specială a giganticei arene. Telefonul Constantiei suna în disperare, noi o luaserăm la trap într-un nou maraton în jurul stadionului. După o mulțime de indicații bulversante, am ajuns în măruntaiele arenei, unde nu era nici țipenie de om, ci numai țevi de apă caldă. Disperarea a dat în clocot. Luați însă de mâna invizibilă a destinului, am nimerit într-o încăpere în care l-am zărit pe Usain Bolt, care aștepta aceeași festivitate. Mai erau doar câteva secunde până la catastrofă. O campioană olimpică la maraton, așteptată de sute de milioane de telespectatori, pierdută însă ca în filmul Lost in Translation.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER