Să fi fost 1981. Părinții lui Andy Murray încă nu se cunoscuseră, probabil. John McEnroe, tipul care seamănă cu Andy Murray mai bine chiar și decât tatăl lui Andy, îl mătura de pe harta tenisului pe Björn Borg. Iar România gemea de copii care doreau să se facă Ilie Năstase.
Pe poarta bazei de antrenament intră un puști însoțit de tatăl său. Nu mai ținuse niciodată o rachetă în mână și era destul de timorat. Tatăl era însă întruchiparea ambiției. După antrenamente, mă ruga să rămân să mai joc cu fiul său.
Pavel senior stătea în spatele terenului în care juca micul Andrei și îi taxa vocal fiecare greșeală. Ba, câteodată, îl mai și cârpea… Andrei era jenat în fața noastră, dar până la urmă ambiția tatălui a fost dopingul cu care Pavel ne-a luat rapid fața tuturor.
Mi-aduc aminte cum am văzut împreună la televizor meciul din ”84 jucat de ai noștri împotriva americanilor în Cupa Davis. Năstase venise din turneele de veterani pentru a-l înfrunta pe McEnroe care instaurase atunci cea mai autoritară dictatură din istoria tenisului – peste 80% din turneele în care intra erau câștigate de el.
Aș mai fi vrut să-l văd o dată pe Pavel cu Rusia la 35 de ani, cum l-am văzut atunci pe Ilie. După abandonul cu Murray, o spune chiar el însă că nu se mai poate. A venit vremea să intre și Andrei pe poarta unei baze de antrenament, de mână cu un copil.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER