După furtul de la Constanța, plecăm la Klagenfurt. Se trece așa de ușor peste prestația de tip Moggi a găștii Trefoloni. Exasperați de faptele de braconaj ale românilor din Cizmă, italienii au trimis și ei la Constanța niște cizme de arbitri. Dacă banda lui Bredpit Tudor o comitea așa, la drumu” mare, cu Squadra Azzura, Gazzetta dello Sport se făcea vineție din roz, iar arbitrii români mai primeau doar un meci al Andorrei în preliminariile feminine.
O luăm spre orășelul din sudul Austriei, prin Italia. La Apianno Gentile scoate gentil cap frumos la fereastră căpitanul. Le urează noroc lui Max, lui Marica, lui Codrea, „bine, mă, hai, și lu” Mutu”. E sănătos, voinic, se antrenează bine mersi cu Mourinho și așteaptă să facă mișto de Stankovic, că a auzit de la Piți că „sârbii au trecut doar de cinci ori jumătatea terenului” la Constanța.
Îmi imaginez cum se scufunda Titanicul și căpitanul său stătea la o bere în post la Liverpool. Nu mă deranjează că nu vine Chivu să joace, Goian și Tamaș au făcut un meci perfect împreună la Rotterdam, dar mă gândesc cât de nefiresc arată banderola pe mâna unui tip care vine la națională așa cum mă mai duc eu să joc un meci, când n-am ceva mai important de făcut.
Într-o țară în care se chiulește la greu de la ora de sport cu scutire, mă aștept ca și căpitanul să se scoată cu o hârtie semnată de doctorul Mou.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER