La 6 luni, 17 zile și 20 de ore după începerea anului s-a produs minunea. România a obținut, în sfârșit, primul său trofeu sportiv major în 2009. Străzi pustii, blocuri pulsând de emoție, o arenă vulcanică, românii invadând apoi piețele pentru fiesta de după? Da” de unde…”Marele succes al anului pentru România” se sărbătorea într-un compartiment al trenului de întoarcere în țară. Victoriile noastre sunt mai triste decât înfrângerile lor. Marile campioane ale României în 2009 împung absurdul cu spada lor în fiecare zi. Cine și-a cumpărat vreodată un bilet la o competiție de scrimă? Cine și-a făcut… să îndrăznesc?… abonament la competițiile de scrimă? Petre Roman a clacat când a fost întrebat cât costă o pâine. Poți să te descurci mai bine decât el dacă te întreb cât costă un bilet la scrimă?
Am fost în sală când Ana Maria Brânză a devenit vicecampioană olimpică. Pe jumătatea ei de podium era un bec roșu. Pe cea a adversarei era un bec verde. După un asalt, ambele combatante săreau de bucurie că au câștigat punctul. Apoi se aprindea unul dintre cele două becuri. Și atunci știam cine a fost câștigătorul cu adevărat. Ne bucuram pentru Ana Maria ca și câinele lui Pavlov. I se aprindea becul, câinele știa că primește de mâncare. Lui Brânză i se aprindea becul, știam că trebuie să ne bucurăm.
România a obținut marele succes sportiv al anului. Domnule Pavlov, becul, vă rog!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER