România, țara în care ciugulitul resturilor discursului minimalist al unui tip precum Gigi încalecă vizionarea unui meci precum Dinamo – Porto. Domnul Becali, mă scuzați, știți, niște flăcăi, Moți, Hulk, Cristea, Varela, Torje, Mariano, ar vrea și ei să joace un pic… Binee, mă, băieți, hai, ciau… Ciau-șescu mai stăpânea așa undele. Și a venit Dinamo. Așa cum există nostalgici ai României Dodoloațe sau ai Ungariei Mari, ar putea exista deja nostalgici ai unui Dinamo Mare. Bratu, Lobonț, Zicu, Pulhac… Cu toate aceste „provincii” alipite în primăvară, Dinamo ar fi putut petrece cu Porto o noapte de Liga Campionilor. Așa, e doar o simulare… Iluzionistul șef e Niculae. Care a fost la oraș codaș, dar l-au pus în sat fruntaș. Și uite-așa, Dinamo a ajuns sat pe lângă metropola Terek Groznîi. Banderola l-a învățat pe Marius să-și strige neputința către coechipieri ca nimeni altul. Adrian Cristea e singur, Kone e fals, Dolha e trădat, Dănciulescu e aproape, Tamaș e și nu prea. Cert e că Dinamo nu i-a mai luat în cantonament și pe Lajos, Corpodean sau Savaniu. Și are curaj să privească în față realitatea unor meciuri cu Marseille și Porto și să întrebe: „Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai pregătită din țară?”. Când să răspundă oglinda, s-a oprit transmisia. Becali era la pușcărie, la piscină, la serviciu, la petrecere sau așa ceva. Hai, ciau!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER