Tocănița lui Stoichiță cu jucătorii lui Sheriff pe tabla de joc înaintea meciului de la Tiraspol îmi aduce aminte de schimbarea direcției din care bate Vântu în campania electorală după arestarea din Indonezia. Fostul angajat al șerifului din Tiraspol a părut să lucreze sub acoperire la Steaua după cum i-a pus în eroare pe Bănel și compania când l-a dus pe tabla de studiu pe Volkov din partea stângă a atacului până pe dreapta apărării, când pe fundașul dreapta Mamah l-a așezat ca vârf, când pe Balima l-a dus din dreapta în stânga și pe Franca din centru în dreapta. După ce vezi acest talmeș-balmeș, parcă înțelegi Zăpăceala de la golul primit de Steaua. Stoichiță spune că sistemul 3-4-3 cu care nu le-a bătut nici pe Rapid, nici pe Gloria Bistrița în Cupă și nici pe Sheriff, asigură „cea mai judicioasă acoperire a terenului”. La Tiraspol parcă am văzut însă o dansatoare de cabaret îmbrăcată în roșu și albastru. Balima și Volkov, jucând altfel decât în desenul de Picasso al lui Stoichiță, au profitat din plin de toate goliciunile lăsate în flancuri de absența unor Marin și Golanski, polonezul care a fost pus să facă marcaj la periculosul Mircea Rednic din tribună. Nimeni n-a jucat în acest sistem la Steaua în ultimii 12 ani, cât a trecut de la precedentul mandat al lui Stoichiță la Steaua. Și nici măcar la fiecare partidă sau pe durata unui întreg meci nu se joacă așa acum la Steaua. Jucătorii sunt bulversați. Toja îi trimite fără să se uite lui Marin acolo unde veteranul ar fi trebuit să fie în sistemul 3-4-3. Petrică era însă mai în spate, acolo unde joacă în 4-4-2. Și uite așa mingea se scurge leneș în aut, Steaua devine singurul cap de serie aflat pe ultimul loc într-o grupă din Europa League și tot așa trec cele peste 1001 de nopți de când Steaua n-a mai bătut pe nimeni într-o grupă europeană.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER