Nu-mi iese din cap acel „mulțumesc” pe care crainicul german de pe Mercedes Benz Arena l-a rostit în românește în momentul în care Marica părăsea terenul când a fost schimbat în meciul cu Unirea. Un gest atât de simplu și de firesc, care nu le-a stat vreodată la îndemână compatrioților lui Cipri, așa cum îi spune același crainic. Și asta deși, și în acest an, Marica a existat mai mult la națională prin golurile cu Croația, Lituania sau Serbia, decât la Stuttgart, acolo unde a dat semne de viață doar în meciurile în care s-a vorbit românește, cu Timișoara și Urziceni.
Și crainicul de limbă română adus la acest meci de regulile Ligii Campionilor a contribuit la buna dispoziție. În momentul în care a rostit „intră Rudi cu numărul șaisprezece”, zeci de mii de oameni au izbucnit în râs datorită asemănării cu pronunția lui „scheise”, nemțescul „rahat”. Se și potrivea atât de mult cu situația din teren.
Nu aveam ce căuta la primăvară în Liga Campionilor. Și asta nu pentru că ei au resurse mai mari decât noi. Ci pentru că noi nu avem spirit, suntem o națiune diluată și în fotbal. Din când în când mai apare câte un Petrescu, mânuind o pensulă și niște vopsea roșie pentru a mai colora obrajii livizi ai fotbaliștilor. Stuttgart dezamăgește crunt în acest sezon, dar tribunele au gemut și la acest meci de oameni care au încurajat tot timpul. Mario Gomez și Kevin Kurany, vânduți pe zeci de milioane, Khedira, Tasci, Gebhard, Schieber, Rudi, Celozzi sunt crescuți de Stuttgart. Fani pătimași și jucători crescuți, așa ceva nu se cumpără cu bani. Asta înseamnă spirit și, dacă ar fi introdus în manualul de licențiere, ar cam dispărea Liga cea Pitică. Sau, mă rog, a lu” Mitică.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER