Cică naționala ar sta pe un butoi cu pulbere. Cum ar veni, niște praf și pulbere s-au așternut peste un butoi cu pulbere. Să zicem, de exemplu, că praful ar fi Maftei, iar pulberea Florescu. Despre urzicenean, Cornel Dinu a spus că nu l-ar selecționa decât cel mult pentru o partidă de table. Maftei declară că nu înțelege de ce Dinu spune asta despre el, poate „pentru că nu-i place de fața mea”. Asta era problema presupusă de Maftei, fața, de parcă Iovan sau Contra, predecesori de-ai lui pe post, arătau ca James Dean sau Ben Affleck. Despre Florescu, Marian Iancu spune că, având astfel de jucători la națională, o să ajungem ca Ungaria, încă o altă țară, nu mai rețin, și încheie apoteotic cu Slovacia și Slovenia. Cum Slovenia și Slovacia sunt în avionul de Africa de Sud, n-ar fi rău să ajungem ca ele. Trecând peste această derută a lui Iancu creată de felul în care joacă Jan Kozak la Timișoara, să reținem tonul critic. În replică, Florescu din Vladikavkaz spune că „el nu vine la națională să-i mulțumească pe alții”. Cum ar veni, apare un actor pe scenă, dar pe el nu-l interesează dacă îi mulțumește pe cei din sală. Viziunea regizorului neînțeles care l-a băgat în distribuție e tot ceea ce contează.
După atâtea polemici confuze, un gest de intransigență care nu lasă loc de interpretări. Liga lu” Mitică l-a amendat pe Ronny Levy cu un miliard și jumătate pe stil vechi pentru că a spus în presa din Israel că „în România, rezultatele sunt cunoscute înainte ca meciurile să se dispute”. Cum ar veni, 3,246 de ieuro pe cuvânt, 576 de ieuro ad-litteram. O amendă meritată până la ultimul ronny, pentru că în România rezultatele nu numai că nu se știu înaintea meciurilor, dar nu se știu nici după terminarea meciurilor. Care a fost scorul la Rapid cu Timișoara, domnu” Levy? Bune și cele opt etape de suspendare. Levy merită să fie primul antrenor pe care nu-l mai prinde tricoul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER