Îl ascult pe Sorin Hobana la Portugalia – Coasta de Fildeș după ce am mai făcut-o de o grămadă de ori de-a lungul vieții și-mi imaginez că acest băiat are mai mult lemn în el decât Pinocchio. După un moment de tăcere profundă, îl aud rostind între două faze din meci: „Și-a mai trecut un minut”. Așa trece și acest Mondial a cărui audiență în România este până acum cu 22% mai mică pe publicul comercial urban față de perioada similară a precedentului Mondial. „Surprizele de-aia sunt surprize, pentru că apar când nu te aștepți”, spune vocea molcomă care îmblânzește și vuvuzelele, dar meciul curge spre un zero-zero previzibil ca un jaf pe care îl poți experimenta la o scurtă ieșire în centrul Johannesburgului. Jabulani a fost creată pentru ca Tamaș să șuteze din România și să marcheze în Ucraina, dar la Mondialul ăsta hoții au furat și șuturile de la distanță. I-a mai rămas unul lui Cristiano Ronaldo în genul celui cu care marcase în Liga Campionilor împotriva lui Porto pe când era la United. Fotbaliștii au „veleități” și „disponibilități tehnico-tactice și fizice”, dar deja prin minutul 80 „au terminat o parte din benzină”. Geppetto modela lemnul, dar zâna Hobana i-a dat viață. Pentru că se apropia ultimul sfert de oră și scorul era egal, „jucătorii s-au gândit că nu mai au de ce să riște”. E adevărat că Drogba a primit în final mingea în poziția din care Petrescu marca golul victoriei cu Anglia la Mondialul din ”98. Dar Drogba auzise că nu are rost să riște și că mai bun e un punct sigur și a trimis paralel cu poarta.
Portugalia și Coasta de Fildeș erau, alături de Olanda și Spania, în careul de ași despre care credeam că poate încerca la acest Mondial extinderea lui G7, grupul țărilor care au câștigat trofeul suprem. După meciul de ieri, lista s-a scurtat la Olanda și Spania. Dar, așa cum spunea poetul coniferelor mereu verzi, „surprizele de-aia sunt surprize, pentru că apar când nu te aștepți”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER