Mircea Lucescu. Cel mai bun antrenor român al tuturor timpurilor. Performant pe toate palierele competiționale, deopotrivă la nivel de echipă reprezentativă și la echipe de club, în România și în străinătate. Singurul tehnician din țara noastră care a rezistat în Mecca antrenorilor, campionatul Italiei. Mereu în vârf, acum ca și în urmă cu 30 de ani.
Citește si: Rezultate Bac 2011. Noi informații despre scandalul de la Bacalaureat
Autodidact, inteligent și poliglot, ambițios și versat, inovativ și setos de nou, a răzbit prin propriile forțe. Ei bine, dacă este un lucru îndoielnic în toată această înșiruire de calități, acesta este tocmai ultima parte a afirmației. Episodul de astăzi din „Blaturile fotbalului românesc” și-a propus să atace unul dintre cele mai delicate și, în același timp, controversate subiecte: a fost marele Lucescu, cel puțin în perioada petrecută în România, ajutat să performeze? Mai pe scurt: a fost genialul „Il Luce” principalul beneficiar al temutei Cooperative?
Citește și: Mo și Foca, bătuți de Bac 2011- edu.ro a întrecut în trafic Robotzi
Steliștii, eternii lui inamici, susțin că Mircea Lucescu este însuși inventatorul Cooperativei. Evident, o exagerare izvorâtă din teamă și resentimente, pentru că Lucescu înseamnă pentru Steaua ce a fost Hannibal pentru Roma sau Napoleon pentru englezi: un adversar teribil și neîmpăcat.Dacă acuzația privind făurirea maleficei structuri n-are bază reală, în schimb rămâne în discuție modul în care Mircea Lucescu s-a folosit de Cooperativă.
Citește și: Cristian Tudor Popescu, un comentariu incendiar despre rezultatele la Bacalaureat
Ucenicie la un „membru fruntaș al Cooperativei”
Despre subiect, lumea fotbalului românesc evită să discute. Mircea Lucescu replică dur, de fiecare dată, subliniind că nu e nimic adevărat și că la mijloc nu sunt decât răutăți.
Lucescu și-a început cariera de antrenor în 1977, când a plecat de la Dinamo la Corvinul. În 1982 părăsea Hunedoara pentru națională, dar lăsa în urmă un mecanism uns. Profesorul Ion V. Ionescu găsea la Corvinul, în 1984, un „membru fruntaș al Cooperativei”. „Au fost foarte multe situațiile în care președintele venea și îmi zicea: «Acum dăm puncte» sau «Acum luăm»”, povestește antrenorul bănățean. Trecerea lui „Il Luce” la Dinamo, în 1985, a însemnat, practic, așezarea în epicentrul Cooperativei. Președintele de atunci al FRF, Mircea Angelescu, sublinia că Mircea Lucescu ajunsese să discute dezvoltarea sistemului împreună cu Tudor Postelnicu!
„Era ca o fiară”
E interesant că mărturiile celor care l-au înfruntat pe Lucescu înainte de 1989 coincid în privința reacției acestuia când întâmpina opoziție. Corneliu Costinescu, fost președinte la FCM Bacău, dezvăluia pentru ProSport, în 2003, că „Mircea Lucescu era ca o fiară” în 1978, după un meci în care moldovenii, deși primiseră ordin să se dea la o parte, învinseseră Corvinul. Timișorenii își amintesc că, după ce au învins Dinamo cu 2-1 în 1987, „Il Luce” i-a amenințat că-i va retrograda. Profesorul Jackie Ionescu relatează că un egal în „Ștefan cel Mare”, obținut cu Corvinul în 1986, a dezlănțuit furia și amenințările „celor care pierduseră punctul”, adică, printre alții, Mircea Lucescu. Ioan Sdrobiș, atunci la Oțelul, dezvăluie că dinamovistul impunea scorul exact și chiar marcatorii!
Dacă acuzațiile adversarilor de la Steaua sunt afectate de subiectivism, în schimb, mărturiile foștilor jucători dinamoviști sunt elocvente. Aceștia recunosc, în particular, că „jucam cinci meciuri corecte într-un an”.
Dincolo de vorbe rămân faptele. Între 1985 și 1989, Dinamo a „produs” două „Ghete de Aur” false. Blaturile erau mai multe decât jocurile „pe bune”, arbitrii erau împărțiți între Steaua și Dinamo. În acest interval au promovat alte două echipe-satelit ale dinamoviștilor, Victoria și Moreni. Zeci de jucători erau recrutați din toată țara, apoi conducerea dinamovistă, împreună cu Mircea Lucescu, îi împărțea la „sateliți”.
În 1997, când a venit la Rapid, Mircea Lucescu și-a reactivat o parte dintre foștii colaboratori. Printre ei, colonelul Constantin Anghelache, despre care Mircea Angelescu spunea că „a fost eminența cenușie a Cooperativei”, numit director general în Giulești. Împreună cu Anghelache și Șerban Mihăilescu, fost maior de Securitate și secretar al guvernului în mandatul lui Adrian Năstase, Mircea Lucescu a fost partener în firma „Mercator SRL”. Printre altele, cei trei au importat împreună ness-ul Amigo în România, conform celor dezvăluite de Evenimentul zilei în 2008, în materialul „Securiștii Amigo”. O altă societate în care Anghelache și Lucescu erau asociați, firma „Merpan”, a avut în 2006 doi angajați și un profit de 130.000 de lei. „Blaturile le făceau nea Mircea și ai lui!” Gică Hagi, în 1998
„Mircea era beneficiarul sistemului, dar alții fuseseră cei care l-au pus la punct”, Ioan Sdrobiș despre relația lui Lucescu cu Cooperativa
„Au venit Ianul și Mircea la noi, la Galați, și ne-au spus că trebuie să se termine 3-3, iar Cămătaru trebuie să dea trei goluri!”, Ioan Sdrobiș despre partida Oțelul-Dinamo 3-3, din 3 iunie 1987
„Că nu am avut voie să batem Steaua, Dinamo și Victoria a fost tragedia întregului fotbal românesc”, Viorel Mateianu, fost antrenor
„După egalul cu Dinamo au început amenințările” Profesorul Ion V. Ionescu își amintește că un 0-0 obținut în deplasare de Corvinul cu Dinamo, echipa lui Lucescu, a provocat uraganul. „Scandalul a început după un joc cu Dinamo, la București. (…) Am făcut 0-0 după o partidă de pomină. Îmi amintesc cum jucătorii gazdelor se rugau de ai mei să-i faulteze în careu! Văetuș le răspundea: «Eu nu vă faultez! Faultați-mă voi, în careul vostru!». (…) După meci a ieșit un scandal uriaș, făcut de cei care pierduseră punctul… (…) Au început amenințările. Ne spuneau că vor veni la Hunedoara, «ca să rediscutăm condițiile…»”. Episodul relatat de Ion V. Ionescu s-a petrecut pe 8 decembrie 1985, în ultima etapă a turului. Mircea Lucescu venise la Dinamo cu trei etape înainte, în locul lui Constantin Cernăianu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER