Un alt antrenor care a avut de-a face cu orgoliul lui Lucescu înainte de 1989, Ioan Sdrobiș (foto), își amintește fără resentimente: „Acum, într-adevăr, Lucescu e antrenor pe picioarele lui! Atunci avea proptele grele…”.
Domnule Sdrobiș, erați antrenor la Galați în 1987, la acel 3-3 cu Dinamo, în care Cămătaru a dat golurile oaspeților… Da… Domnule, așa erau vremurile. Veneau înainte și spuneau scorul și cine marchează! Îl aveau în spate pe Postelnicu, pe Bărbulescu…
Cine? La meciul ăla au venit Ianul și Mircea. Și au zis că trebuie să se termine 3-3. Mă rugam de ei: „Măi, Vasile, măi, Mircea! Cu scorul ăsta ne retrogradați! Ce vă mai pasă? Cu trei zile înainte ați pierdut acasă cu Moreni, 2-3! Mai contează că e 3-3 sau 4-3?”. Ei, nu și nu! Nu-i interesa, stabiliseră că trebuie să fie 3-3 și Cămătaru să dea golurile… Lucescu era creatorul sau beneficiarul Cooperativei? Mircea era beneficiarul! Au fost alții care au declanșat nebunia asta… Și Steaua profita în spatele lui Valentin Ceaușescu. Dar Steaua făcea mai ferit, cu conducerea, nu ne spunea direct să pierdem cu 2-1 sau 1-0…
„La Miliție ne-au zis să pierdem”
Cei de la Dinamo stabileau și scorul? Spuneau cât trebuie să fie și la pauză! Așa erau vremurile… Am avut trei meciuri dintr-astea, precum cel cu Dinamo.
Care sunt celelalte? Cu Victoria, la Galați… Eram cu Costică Rădulescu, Dumnezeu să-l ierte! Îl șantajau, pentru că fiică-sa rămăsese în străinătate. Ne-au chemat la sediul Miliției și ne-au spus că trebuie să pierdem cu 1-0. Ei bine, i-am bătut cu 2-0! Ce-a putut să iasă după meci… M-au făcut bandit, hoț, tâlhar, m-au amenințat că înfund pușcăria! Cine? Nu mai vreau să dau nume… Cei de la Victoria! Acești oameni trăiesc, sunt… De celălalt joc nu vreau să vorbesc. Dar de ce crezi că am acceptat să lucrez acum la Dinamo?
De ce? Pentru că vremurile s-au schimbat. Nu mai e așa. Am o mare încredere în președintele Badea. E o altă strategie, care cred că va da roade în scurt timp. „Lucescu era de acord” În cartea „35 de ani la pupitrul fotbalului”, Mircea Angelescu (foto), fost șef al FRF între anii 1970 și 1990, afirma că Mircea Lucescu era de acord cu sistemul pus pe picioare de Ministerul de Interne. Mai mult, Angelescu susținea că Lucescu participa chiar la ședințele cu Postelnicu. „În primăvara lui 1986 m-am dus la sediul Ministerului de Interne, la Tudor Postelnicu, pentru a discuta cu el despre problemele fotbalului românesc. La întrevedere mi-a fost destul de clară intenția lui de consolidare a celor trei cluburi: Dinamo, Victoria și Flacăra Moreni”, spune Angelescu.
„Știe prea multe ca să vorbească”
A existat și o a treia persoană în cameră: „La discuție a asistat și Mircea Lucescu, antrenorul naționalei și, în același timp, al clubului Dinamo București. Se pare că și el a fost de aceeași părere cu Postelnicu privind lărgirea, mărirea, trecerea mai rapidă a jucătorilor de la Dinamo către celelalte două cluburi”, spunea Angelescu în cartea apărută în 2003.
În final, nu se lasă loc de echivoc: „Lucescu știa și era de acord cu «transferarea» jucătorilor de la Dinamo la Victoria și Moreni, de procedeul incorect folosit, nelegal și, mai ales, imoral de către Tudor Postelnicu. Lucescu știe prea multe ca să vorbească deschis despre Dinamo”.
„Înaintea unui joc cu Corvinul, antrenată atunci de Mircea Lucescu, mi s-a cerut să le dăm meciul. Am făcut pe dos. I-am bătut cu 1-0 și i-am retrogradat. Lucescu era ca o fiară!” Corneliu Costinescu, fost președinte la FCM Bacău, despre un episod petrecut în iunie 1978
Lucescu știa și era de acord cu «transferarea» jucătorilor de la Dinamo la Victoria și Flacăra Moreni, de procedeul incorect, nelegal și, mai ales, imoral de către Tudor Postelnicu Mircea Angelescu, fost președinte al FRF
În ultimii ani ai dictaturii au proliferat forțele oculte la Steaua, dar sediul mafiei a fost la FRF și la cluburile lui Dinamo – Victoria și Moreni, care dețineau economicul, pașapoartele și vama Viorel Mateianu (foto), fost antrenor, în memoriile sale
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER