Și-a asortat un tricou bleu la privirea albastră și e gata de o discuție față în față despre Steaua de azi, despre cea de ieri și cea de mâine, despre carieră, despre familie, despre viață.
Și că veni vorba de privire, Narcis Răducan face parte din categoria exclusivistă a oamenilor din fotbalul românesc care nu se feresc să se uite în ochii tăi și care îți dau voie să te uiți în ai lor. Genul de conducător altfel. Cu maniere, bun-simț și eleganță. O posibilă alternativă pentru colericii zilelor noastre.
De când ești conducător, ai un discurs diplomat. Dacă nu aș ști cu ce fost jucător problemă stau de vorbă, m-ai convinge… Așa sunteți voi ziariștii, exagerați.
Și voi, conducătorii, divagați. Deci? Ce să spun? Nu mi se pare că am pus probleme de disciplină, dar am avut „norocul” să dau peste antrenori mai temperamentali (n.r. -Hizo, Halagian) și, coroborat cu momentele mele de geniu neînțeles și cu unele răspunsuri considerate impertinente, au dus la situații mai delicate, gen să mă întorc cu trenul din deplasări, să mă antrenez prin parcuri… Una peste alta însă, păstrez și azi o relație de respect reciproc cu toți tehnicienii cu care am lucrat.
„Eu mă consider un liant. Îi înțeleg și îi ajut pe fotbaliști”
Hai să vorbim despre ceea ce faci la Steaua acum. Păi fac ce îmi place mai mult. Stau în mijlocul jucătorilor cea mai mare parte a timpului și ajut la comunicarea pe care ei o au cu antrenorul, cu conducătorii. M-aș defini ca a fi un liant.
Având în vedere câți antrenori s-au schimbat, aș zice invers: că facilitezi comunicarea cu antrenorii, cu conducătorul… Pot spune că specificul acesta a făcut ca munca mea să fie mai interesantă. S-au mai schimbat antrenori, e adevărat, dar de fiecare dată datoria mea era să fac legătura dintre jucători, stafful tehnic, cel administrativ și birouri. Cunosc foarte bine jucătorii, și aici nu mă refer doar la ceea ce fac ei pe teren, le cunosc caracterul și îmi este ușor să aduc informații diversificate antrenorului.
Ești un spion? În niciun caz. Cu asta nu se glumește în lumea noastră. Stau printre jucători, dar nu ca spion, ci ca om care poate gândi cu mintea fotbalistului. Uite, Dan Petrescu, de exemplu, mă ruga să fac antrenamente cu băieții. Jucătorii apreciază foarte mult când alergi cot la cot cu ei. Comunică altfel cu un om care vine din iarbă, care știe ce înseamnă să ai pulsul 200, care știe ce înseamnă să pleci o lună de acasă în cantonamente. Și Roni mă vrea în mijlocul lor. Să-i ascult, să-i ajut, să preîntâmpin anumite situații.
Îmi poți da exemple de acest gen? Pot vorbi despre lucruri care au fost deja mediatizate. În rest, sunt lucruri care țin de o anumită intimitate a noastră. Dar, ca să nu zici că ocolesc răspunsurile, mai înjură câte unul când le cere antrenorul să facă nu știu ce exerciții sau nu știu câte ture, mai dă altul un șut la o minge de nervi. Încerc să vorbesc cu ei, să îi liniștesc, să le arăt că îi înțeleg.
De exemplu, la „cazul Mache” cum te-ai comportat? Am zâmbit, am râs, am făcut glume, am suportat ironii, așa cum a făcut toată lumea. În alte momente, însă, te comporți mai serios. Depinde cât de grav este totul, cât de mult afectează imaginea clubului și, ca să nu fiu ipocrit, depinde și dacă și cât de mediatizat e un caz. La escapada lui Ricardo și Bonfim s-ar fi luat oricum măsuri drastice, dar faptul că totul a apărut în presă și amploarea care s-a dat au fost circumstanțe agravante pentru jucători. „Dacă plecăm, ne vom lăsa o parte din spirit în Ghencea”
Fii sincer, cum te înțelegi cu Gigi Becali? Pot să spun că în atâtea luni, sunt din octombrie la Steaua, nu am avut niciodată ocazia să mă simt umilit sau alte lucruri neplăcute despre care eram avertizat de diverși oameni din fotbal. Cred că e o relație normală de patron-angajat, bazată pe respect și profesionalism.
Mă omori cu discursul ăsta ca din cărți. Nu mi-am terminat ideea. Vedem meciurile împreună din loja dânsului și de câte ori a dorit o părere de om care a jucat fotbal, i-am dat-o.
Din sezonul viitor partea asta cu celebra lojă… Eu cred că și la stadionul Național vor fi loje, cel puțin la fel de luxoase ca în Ghencea. Cum vezi problema asta a dezrădăcinării? Ai și perspectiva unui fost jucător la Steaua. Nu e simplu. Pe de o parte, ne lăsăm acolo un fragment important din spiritul acela. E de ajuns să intri pe gazon și ți se derulează toate momentele frumoase din istoria clubului. Pe de altă parte, trebuie să luăm în calcul realitățile momentului. Suma pe care ministerul o pretinde este prea mare. În plus, sunt o serie de avantaje dacă vom juca pe Național Arena. Ne mutăm pe un stadion luxos. Vor veni femei, copii la meciuri…
Tradiția însă… Cluburi precum Bayern, Juventus, Arsenal au fost nevoite să se mute și nu și-au pierdut din susținători. Din contră, au devenit și mai iubite.
Trio Răducan În afara fotbalului, Narcis Răducan este un familist convins. E căsătorit de 17 ani și împreună cu soția sa au trei băieți: „Vă dați seama că e greu să discutăm despre altceva acasă, mai ales că doi dintre ei joacă deja fotbal. Deși sunt încă mici, au aflat că am jucat și eu fotbal la nivel destul de înalt și se mândresc cu asta”. Narcis anticipează deja că, atunci când va crește și mezinul, se va putea lăuda cu un veritabil trident ofensiv: „Atunci să vezi tiki-taka”.
Am categoria A, obținută la Școala de Antrenori, dar nu am vrut să urmez această meserie. Statutul tehnicianului în România nu e bine definit și mi se părea că mă bag undeva unde voi fi doborât de problemele unui sistem Narcis Răducan, director sportiv Steaua
Levi: „Posesie prelungită și agresivitate în jumătatea adversă”
Îl cunoști pe Roni Levi de la Urziceni. Ai fost în primul cantonament din Austria. Cum s-a acomodat el? A fost foarte important și pentru mine să fiu în primul cantonament. În al doilea, de exemplu, voi merge deja în Olanda să urmăresc jocul primei adversare din sezon. Ne pregătim de primul trofeu: Supercupa cu Oțelul. Cred că nu sunt probleme. Roni era mulțumit de cum a lucrat și de parametrii fizici pe care și-i propuse să-i atingă cu echipa, iar jucătorii au dovedit și prin declarații, dar mai ales prin atitudine, că își apreciază antrenorul. Și trebuie să ținem cont de specificul etapei de pregătire, una în care se pune accent pe acumulările din punct de vedere fizic, și nu pe calitatea jocului. Ce aduce Levi nou la Steaua? Nu știu dacă neapărat nou. Cu atât mai mult cu cât să nu uităm că înainte de el a fost Oli. Și Roni are anumite calități care coincid cu filosofia Stelei, a vechii echipe Steaua vreau să zic. Lucrează mult pe partea ofensivă și mă refer aici la posesie prelungită, la agresivitate în jumătatea adversă, exact ce se cere în fotbalul modern. Precum echipele spectaculoase, să nu mai dau nume, că iar suntem ironizați că ne credem Barcelona. Dar trebuie să iei ce e bun de la Barça, atât cât poți să iei. Nu-l poți înlocui pe Messi sau Villa.
Dar o „tiki-takă” acolo… Să îți dau un exemplu. Știi cum a sunat discursul lui Roni înainte de ultimul meci, la ședința tehnică? Spunea ceva de genul: „Acum, pe sinteza asta, voi vă uitați la Barcelona. Asta vă arăt pe televizor. Faceți abstracție de jucătorii care sunt acolo pentru că e greu să faci ce fac ei când au mingea, dar să fii agresiv în terenul advers, să nu lași adversarul să respire, să recuperezi mingea și apoi să te miști cât mai mult și să pasezi, astea sunt principii normale de joc și le puteți face”.
Steaua a început acum cu un „11” în care doar Tatu e nou-venit. În faza asta, Roni a încercat diferite formule. Nu s-a hotărât încă nici asupra unui modul tactic. Observația e corectă, dar nu neapărat relevantă. Suntem în faza în care avem „picioare grele” în limbaj fotbalistic. În al doilea stagiu o să înceapă jocul să se asambleze, se va defini o formulă…
„Dică? Nu poți impune un jucător unui patron”
Mai așteptați jucători în Austria? Un nume, două dintre cei care s-au vehiculat în presă.
De plecat? Bănel? Tătărușanu? Pentru Bănel, se știe de interesul unei echipe din Turcia, dar deocamdată nu s-a concretizat nimic. Ciprian este căpitanul nostru, un jucător care aduce valoare și dă echilibru echipei și e normal ca prețul să fie pe măsură.
Nu s-a renunțat prea ușor la Dică? Dică este un jucător cu experiență și toată lumea îi cunoaște valoarea. E clar că ne-a ajutat în acest retur și mai ales în ultimele meciuri din Cupă. La orice echipă se respectă și dorința celui care plătește! Trebuie să existe limite în această privință prin discuții cu managerul, dar nu îi poți impune unui patron un jucător și să îl obligi să îl plătească. Totuși, Nicu și-a primit drepturile la zi pentru munca lui. E un jucător respectat și va rămâne în istoria Stelei. E iubit, sunt de acord, dar asta nu garantează rămânerea pe viață la un club.
„La anul, din primele trei clasate două vor fi din București”
Ar fi arătat altfel Steaua în următorul sezon dacă Olăroiu accepta să continue? Dacă e să facem acest exercițiu de imaginație, e logic că ar fi fost un avantaj rămânerea lui Oli. De ce zic asta? Ar fi fost arse niște etape, nu ar mai fi fost necesară perioada de acomodare a unui alt antrenor, indiferent de nume. În plus, ar mai fi existat și comunicarea aceasta extraordinară cu patronul, care suntem cu toții conștienți că e de luat în seamă. Teoretic, ar fi fost premisele unei performanțe mai rapide. La câte a făcut Oli pentru Steaua, însă, eu zic că trebuie să îi mulțumim și să îi respectăm decizia.
Are Bucureștiul forța să revină pe podium? Eu zic că la finele campionatului, dintre cele trei echipe, două vor fi din Capitală. Și firește că mi-aș dori să văd Steaua campioană.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER