După multe ghinioane în plan profesional, viața îți oferă atunci când te aștepți cel mai puțin o bucurie imensă. Acesta este și cazul lui Radu Neguț, atacantul care a egalat-o sâmbătă pe Steaua în minutul 88, înscriind la 30 de ani cel mai important gol al carierei. După cum spune și el, lucrurile puteau sta însă cu totul diferit. Iată povestea omului negru, pentru steliști, sau al eroului local, pentru sibieni. Radu, numele tău este foarte puțin cunoscut în Liga I. Cine ești tu? (râde). În primul rând, un sibian 100%. Apoi, un fost internațional de juniori UEFA, unde în 2000 i-am avut colegi pe Rădoi, Marius Niculae, Codrea, Raț, Tibi Bălan, Bilașco, Paraschiv și alții. Într-adevăr, în Liga I n-am jucat prea mult. Doar la FC Argeș, în echipa aceea cu Dani Coman, Neaga și Mara. Ca o paranteză, Coman este și nașul meu de cununie.
Ai avut mai mult succes în străinătate? Da. Chiar mă bucur că m-ai întrebat asta. Am jucat la Al-Ittifaq, în Arabia Saudită, unde am câștigat Cupa Golfului, un fel de Europa League. O competiție destul de puternică, oricum. Acolo am fost coleg de cameră cu Ousmane N’Doye. El era vedeta echipei. Trebuia să merg apoi în Emirate, dar am făcut ruptură musculară și am ratat transferul. Am semnat cu Forex Brașov, unde era antrenor Pelici și unde jucau zece dintre actualii mei coechipieri de la Voința. Cea mai mare bucurie atunci a fost când am bătut cu 1-0 Brașovul lui Răzvan Lucescu, prin golul meu. Pe internet scrie că ai jucat și în Cipru… Da, în Liga a II-a. Am fost golgheterul campionatului, dar echipa mea, Lakatamia, a retrogradat în Liga a III-a. Un paradox, dar așa s-a întâmplat. Am avut o ofertă apoi din prima ligă a Ciprului, dar m-am operat de două ori de hernie inghinală și a trebuit să fac iar un pas înapoi. Cum ai ajuns la Voința? Păi, după cele două operații aveam nevoie de o echipă unde să-mi revin fizic, s-o iau de la capăt, și unde e mai bine decât acasă? Am venit la Voința în 2009 și țin minte că am înscris golul decisiv de promovare din „C” în „B”, împotriva Gloriei Bistrița II. „Compun un poem pentru egal”
Acum te așteptai să joci la 30 de ani în Liga I? Da’ de unde. Eu eram în vacanță, în Dubai. De fapt, fac un fel de navetă Dubai – Sibiu, pentru că soția mea este stewardesă la Emirates și merg de câte ori pot ca s-o văd.
Cum a fost cu cei 100 de dolari primiți de la un fan? Nu-l cunosc pe băiat. Din câte am înțeles, este un sibian stabilit în SUA și avea pregătiți câte 100 de dolari pentru fiecare marcator din meciul cu Steaua. Bineînțeles, pentru ai noștri. Lui Tatu nu cred că i-a dat. Mie mi-a adus banii Grigore, căpitanul echipei. Sunt primii mei bani câștigați în Liga I.
Ce pasiuni mai ai în afară de fotbal? Scriu versuri de mulți ani, dar nu mă laud cu ele. Nici părinții mei nu le-au văzut, doar soției i le-am dat să le citească. În aceste zile voi compune un poem și pentru egalul cu Steaua. E musai, doar am marcat cel mai important gol din carieră. Apoi, ador călătoriile.
8 goluri în 27 de meciuri a reușit Radu Neguț în sezonul trecut din Liga a II-a
18 mii de dolari pe an e salariul atacantului la Voința Sibiu
7 meciuri în Liga I mai jucase Neguț până sâmbătă, în returul sezonului 2001‑2002, pentru FC Argeș
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER