Nu-i ușoară viața de român

Nu-i ușoară viața de român. Își cumpără biletul, steagul și semințe și vine pe stadion să-și vadă naționala. Ajunge cu o oră înainte, să se bucure de atmosferă și să simtă că a meritat banii pe care i-a dat pe bilet. Și imediat tot entuziasmul devine frustrare când se vede prins în mulțimea care așteaptă din ce în ce mai nervoasă la filtrele de jandarmi. Pe lângă el filmează televiziunile. Rică Răducanu trece relaxat, îmbrăcat ca un puști, cu treningul naționalei.
Cade noaptea peste Giulești. E cald afară. De pe stadion se aud deja primele cântece. Trece timpul și mai sunt două controale. Unii se ceartă cu jandarmii, care, evident, n-au nicio vină că e haos la organizare. De pe stadion se aud imnurile, dar abia când s-au jucat 15 minute suporterul obișnuit reușește să-și ocupe locul în tribună.
Giuleștiul e frumos în roșu, galben și albastru. Stadionul cântă și sare pentru națională. O Românie îmbrăcată în galbenul lucios care îi este propriu domină Bosnia cu autoritate. La pauză, cu un avantaj comod la scor, lumea se mută spre poarta unde va ataca România. În mijlocul tribunei sunt discuții aprinse și mișcări nervoase. Un grup de fani dinamoviști se ceartă cu vecinii de tribună rapidiști. Unii aruncă cu sticle de apă spre fanii Rapidului. Din zona dinamoviștilor iese și o torță aprinsă spre cei aflați puțin mai în dreapta, tot români și ei. Până la urmă se face pace și începe repriza a doua. Atmosfera e excelentă. Cuprins de euforia tribunelor, Săpunaru înjură cu fanii Steaua și Dinamo chiar în timpul jocului. La fel fac cu Steaua jucătorii schimbați care n-au trecut stelist. Meciul e clar al României, dar unii dintre dinamoviștii de lângă poarta unde atacă Bosnia rup câteva scaune și le aruncă pe teren.
Bucuria victoriei i-a liniștit pe cei prea agitați și meciul s-a terminat în pace. Jucătorii și-au salutat suporterii și au plecat cu Răzvan la vestiare. Lucescu junior știa deja că era ultimul lui meci, dar măcar suporterii plecau acasă după o seară mare a naționalei, cum nici nu țineau minte să mai fi fost. Acasă, prin noroaiele de sub Podul Grant, dar măcar fericiți.