O zi, două și gata, Craiova poate deja să-ți șteargă lacrimile și să nu-ți mai bocească de milă. Undeva, există, trebuie să existe și pentru Craiova un soi de Bragadiru și un Iancu. Adică o variantă, o structură de conducere de import care să-i pună degrabă Craiovei pe tavă o revenire în elită. Fie vorba între noi, nici pe vremea Craiovei Maxima Știința nu se putea mândri cu cine știe ce conducere brici. Doar Corneliu Stroe, omul orchestră care se lua de guler cu Dinamo și cu Steaua și-l ascundea în portbagajul de la Lada pe Silviu Lung ca să nu-l găsească Ceau;e;tii.
Din interior Craiova nu se poate aduna. Mai ales acum. În interior, Craiova n-a făcut altceva decât să se autodistrugă pas cu pas, an după an, o picătură de otravă de la Nețoiu, alta de la Staicu ori Mititelu. Timișoara a pătimit după un Zambon, Craiova după mai mulți. Miercuri, spre prânz, Comitetul Executiv, adică Mircea Sandu, tocmai înjunghiase Știința, vestea făcea turul televiziunilor, iar fostele glorii mimau stupefacția, dar și salivau cu ochii pofticioși la văzul sângelui țâșnind din beregata lui Mititelu. Sfătoși ca niște înțelepți ai satului, toți, și Cârțu, și Cămătaru, și Costică Ștefănescu, păreau să spună adânc „hm, nu v-am zis noi că tot o să-și frângă gâtul Mititelu, nu?”
Nici pe gazon, odinioară, în meciurile în care își mai rotunjeau bugetele dincolo de contabilitatea clubului nu păreau atât de uniți precum împotriva lui Mititelu. De la Păunești încoace niciunul dintre cei care s-au aventurat să preia Știința n-a fost pe gustul fostelor glorii. Ca niște țațe pe marginea șanțului au cârcotit, au bârfit și, ultimul pe listă, l-au luat în tărbacă pe Aurică Țicleanu, temerarul încă sensibil la agonia Științei. Adică un prost.
Victorie, iată, Mititelu a dispărut din decor, drumul e de-acum liber către orice inițiativă, către orice propunere. Nu le-a cerut nimeni să-și riște cumva averile – subiect de ANI -, ci doar o idee, o sclipire ca pe gazon de la care să pornească o reconstrucție. O nouă Știința, cam ce-i trecuse prin cap lui Pițurcă în primăvară. Seara, Piți punea la cale nu de una, ci de două Universități. Dimineața însă s-a trezit și a rupt-o la fugă din Craiova. Celelate glorii, vorba lui Ologeanu, au rămas în Craiova, dar sunt plecate.
Mihai Ciucă
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER