Invocarea ghinionului în meciul pe care Dinamo l-a terminat lamentabil cu croații de la Varazdin mi se pare cel mai mare deserviciu pe care și-l pot face „câinii”. Cel mai mult a frapat imobilitatea, jocul static, lipsa de vlagă și de soluții de a ieși dintr-o amorțeală păguboasă. Alexe și Torje au acționat haotic în cele mai multe momente ale meciului, Niculae și Dănciulescu păreau că nu au jucat niciodată împreună!
Și se poate continua cu enumerarea stângăciilor comise de jucătorii din toate compartimentele. Cosmetizarea acestei realități nu ajută pe nimeni. Privirea trist-resemnată a lui Cornel Dinu, prinsă de teleobiective, spune totul. De fapt, dacă stăm să ne gândim, spiritul a tot ce însemna Dinamo s-a stins treptat odată cu îndepărtarea de echipă a celui mai reprezentativ om rămas în „Ștefan cel Mare”. Mister radiografiază jocul echipei într-un interviu dat din loja-rezervă, acolo de unde a privit meciul. Cadrele cu el scrutând terenul rămân de altfel cele mai de preț imagini pentru dinamoviști. Este bine, cât poate fi de bine în situația dată, și asta e tot ce contează.
Mai departe a ținut de ceea ce numim generic atitudine. A jucătorilor. Nu au avut-o deloc. Din indolență, din ignoranță, din inconștiență. Din fericire, trupa lui Pustai a fost surpriza plăcută a fazei tururilor preliminare din fotbalul românesc. E greu de vorbit de șanse de calificare reale pentru Gaz, dar oricum rămânem cu impresia extraordinară a felului în care o echipă mică înțelege să trateze competiția. Ține de educație și respect, noțiuni de bază și în fotbal.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER