Victor Pițurcă a tras de Dorinel Munteanu la națională până a fost bătut recordul de selecții al lui Gică Hagi. Ce contează că Dorinel a ajuns să se facă de râs la 39 de ani la ultimul meci din cariera sa la națională, jucat la Köln, un oraș care păstra o cu totul altă amintire despre Dorinel din vremea când acesta juca pentru „țapi”? Acum, Mutu poate să stea liniștit. Până când va bate recordul de goluri al aceluiași Hagi, Mutu poate să fie sigur de sprijinul total al lui Victor cu V de la Vendetta. Și spaima liliputanilor din Europa, Mutu, nu va avea milă de marinarii din naționala sanmarinarilor în drumul său spre cartea de istorie a naționalei.
Pentru că, în sfârșit după câțiva ani, lucrurile s-au legat cu Bosnia în Giulești, Pițurcă a zis să strice combinația și nu i-a găsit lui Sânmârtean un loc între primii 35 de fotbaliști valizi ai României. În schimb, a fost readus jucătorul fetiș al lui Piți, Cociș. Selecționerul nu trebuie să se teamă de capcanele acestui cuvânt cu sonorități perverse. Și Leonardo di Caprio e actorul fetiș al lui Martin Scorsese, și Sergiu Nicolaescu e actorul fetiș al lui Sergiu Nicolaescu.
Și totuși, cu Victor Pițurcă selecționer, naționala pare să fie mai prietenă cu mingea. Cel puțin la o lectură a fotbaliștilor chemați să joace de la mijloc în sus. Mai rămâne ca jucători ca Tănase sau Chipciu să înceapă să demonstreze că sunt în acest lot pentru ceea ce joacă în acest moment, și nu pentru ceea ce ar putea fi. Pentru relaxare, câteva idei pe care le redirecționăm către Mircea Sandu din partea celui pe care el l-a curtat îndelung să fie selecționerul României: „Tre’ să te sacrifici, viața e un sacrificiu pentru că faci de plăcere… lucrurile fotbalistice… faci un lucru de plăcere, și dacă le faci cu plăcere, ajungi la sacrificiu.” Nașule, eu zic că e clar. Mai ales că același domn pe care nu l-ați putut convinge să preia naționala a pus punctul pe i: „Ambiția și munca face diferența”. Nu e un motto rău înaintea încleștării cu San Marino.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER