Astăzi este ziua în care putem reveni la ceea ce în urmă cu cinci-șase ani spuneam că este normalitatea din fotbalul românesc. O prezență masivă din punct de vedere numeric în grupele Europa League, evoluții consistente și calificări (la plural, deci) în primăvara europeană. Steaua și Rapid au obținut performanțe memorabile în condițiile unei emulații create și ale unei ambiții de tip românesc: „Ă‚ia au bătut, ce naiba, noi suntem mai proști?!”. Dinamo deschide joia plină a fotbalului românesc, având în subconștient faptul că rivalele tradiționale sunt cu un pas în grupe, după rezultatele bune din tur. Mai mult decât îmbucurătoare sunt și semnele date dinspre fani, care vor umple stadionul, și îndrăznesc să spun că, dacă trupa lui Ciobotariu va reuși să întoarcă rezultatul, altfel surmontabil din tur, putem vorbi înainte de startul ȚSKA – Steaua și Rapid – Slask despre trei echipe în urnele Europa League, deoarece, cu atât mai mult Rapid, dar mai ales Steaua nu vor concepe să rateze.
Vasluiul merge la Praga având ceva de apărat, iar Hizo a demonstrat că are capacitatea și maturitatea de a-și învăța elevii să facă asta. Nu va fi ușor deloc, dar antrenorul care a fost mereu aproape de un rezultat mare în Europa merită să îl și obțină.
Rămâne „necunoscuta” lui Pustai și o ecuație pe care molcomul tehnician ardelean ar putea-o rezolva la fel de surprinzător cum a reușit să ducă echipa până aici. Mi s-a părut inspirat răspunsul lui Dumitru Dragomir, parcă, la întrebarea: „Cu câte echipe ne calificăm?”. „Trei ar fi bine, patru extraordinar și cinci de vis”. E important că avem privilegiul de a vorbi realist de trei echipe românești în grupe, după prestațiile excelente de joia trecută. Cred că, dacă lucrurile se vor menține pe acel făgaș, fotbalul românesc se poate bucura de o nouă șansă de a se înscrie pe o pantă ascendentă după căderea liberă înregistrată în ultimii ani.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER