Preconcepții?

Devenită stereotipie, până și perfecțiunea poate să irite. Fotbalul ăsta fără cusur al Barcelonei mă obosește. Messi și gașca lui de fotbaliști coborâți din PlayStation-ul mânuit cu ochii închiși de Guardiola au transformat totul într-o chestiune cu final previzibil. Nu se știe momentul și felul când se înscrie. Sportul e frumos pentru suspans, pentru doza de neprevăzut, pentru outsiderii care răstoarnă totul. Dar nu, Barça e inuman de perfectă. Așa îl consideram și pe Usain Bolt. Până ieri. Atunci când s-a comportat ciudat. A știut că a furat startul – l-a furat atât de evident că nu ai cum să nu te întrebi dacă nu cumva știa și că îl va fura – apoi a ieșit din scenă cu o serie de gesturi teatrale și de țipete pentru camerele de luat vederi. Scriu despre toate astea pentru că, mergând pe paralela Bolt-Barcelona, îmi voi reconsidera trăirile față de fotbalul Barçei, pentru că, orice s-ar spune, extratereștrii lui Guardiola nu fură, nu înșală și nu își dezamăgesc susținătorii de maniera aceasta.

Prea multă perfecțiune? Să ne explice atunci cineva traseul imperfect al liderului din România. Dinamo de campionat își continuă parcursul impecabil. Culmea, aseară am văzut atitudine și implicare într-un meci foarte greu cu Oțelul. Atât de mult criticați pentru rușinea cu Poltava, câinii merită aprecieri pentru felul în care au jucat ieri. O dată în plus, Marius Niculae a dovedit cine e, trăgând efectiv echipa după el. De altfel, în perspectiva meciului cu Luxemburg, dar mai ales cu Franța, Pițurcă ni se înfățișa ca un antrenor cu idei preconcepute, atât timp cât nu dădea semne că i-ar convoca pe Marius Niculae și Daniel Pancu. Sunt oamenii-locomotivă ai primelor două clasate, fotbaliști de mare valoare, cu experiență, calitate și execuție, care în forma de acum ar fi putut aduce mult în jocul unei Românii ce pare mai degrabă experimentală.