Atunci când Ryan Giggs, cel mai titrat om al lui United, unul dintre adversarii Oțelului în grupa asta din Champions League, atunci când galezul spuneam debuta în această competiție, Silviu Ilie, Râpă și alții ca ei nu mergeau încă la școală. Între timp, Giggs a bifat ieri a șaptesprezecea ediție (atâtea sunt toate!), înscriind la Lisabona. De fapt, el a punctat în nu mai puțin de șaisprezece, aseară devenind cel mai în vârstă marcator.
Aceasta e competiția și aceștia sunt fotbaliștii care îi scriu istoria. Iar Oțelul a onorat-o cât de cât, făcând un meci decent. Pantele, obsesia lui Dorinel, își dovedesc utilitatea. Echipa aleargă, face presing, ia fața adversarului. Giurgiu și Filip recuperează mult, dar irosesc la fel de multe baloane. Lansarea pe Antal, venit din lateral să „scoată” pentru Pena ori Ibeh, pare o fază de joc pe care gălățenii au insistat mult. La fel ca și aparițiile surprinzătoare ale lui Giurgiu. Din păcate, ultimul telefonează două șuturi în loc să le trimită hotărât dacă nu în măcar spre poartă. Oțelul arată bine, dar din păcate pe final de repriză își arată și limitele. Sălăgeanu se duce într-o alunecare naivă, deposedând mai degrabă bannerele de leaduri, Streler driblează cu dreptul, își pune mingea pe stângul și aruncă un balon perfect pentru venirea din spate, fără om pentru Frei II sau Frei I. Nu mai contează. Cert e că ne-au Freierit, și în loc de 0-0 la pauză intrăm cu 0-1.
Pentru un rezultat bun nu mai ajunge să fim disciplinați și roboței. Avem nevoie de sclipiri. Și după pauză nu trebuie să așteptăm prea mult. Pena iese la rampă cu o execuție de mare finețe. Omul nostru de gol a ciupit mingea cu vârful bocancului, pe lângă un portar elvețian ieșit disperat să blocheze, după ce tot el respinsese neglijent șutul lui Antal. După egalarea asta ne-am luat la trântă cu elvețienii și am pierdut într-un final în care celălalt Frei a decis totul dintr-un penalty produs de ghinionistul de serviciu, Sălăgeanu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER