După ce în primele două episoade am prezentat plămădirea și creșterea celei mai frumoase și iubite echipe a provinciei, în episodul trei al serialului ProSport, dedicat istoriei Universității, vom cuprinde perioada anilor 70.
Erau anii în care fotbalul din Bănie lua o amploare nebănuită, iar echipa devenea tot mai mult un adevărat „drog” pentru suporterii din Oltenia și nu numai. Știința a câștigat în acei 10 ani minunați un titlu și două Cupe, primele trofee din palmaresul clubului și, poate cel mai important, iubirea necondiționată a fanilor și respectul adversarilor, dar și cel mai frumos supranume dat vreunei echipe de fotbal din România: „Campioana unei mari iubiri”.
Campioană… a sufletelor Anii 70 debutează în forță pentru Știința, dar mai ales pentru al ei lider, Ion Oblemenco. În sezoanele 1969-1970, 1971-1972 și 1972-1973, „Tunarul” cucerește de încă trei ori titlul de golgheter al României, o performanță rarisimă. Asta deși, în 1972, Oblemenco a fost la un pas de moarte, după ce a suferit două operații de ulcer duodenal. Sezonul 72-73, în care a marcat de 21 de ori, avea însă să se termine în lacrimi pentru Oblemenco și pentru toată suflarea alb-albastră. Știința avea să piardă titlul, la golaveraj, în fața lui Dinamo, fiind victima „manevrelor” vremii. Dar ce s-a întâmplat atunci?
În plin sezon, CFR Cluj avea să primească o invitație neașteptată de la Dinamo, de a participa la un turneu în Germania, la Bochum. Cum ieșirea din țară se făcea extrem de rar în acea perioadă, iar motivul trebuia să fie unul extrem de serios, clujenii au acceptat fără să clipească „darul” celor de la Dinamo, iar meciul dintre cele două formații a fost amânat. Mimând corectitudinea, mai marii vremii au decis să amâne și meciul Științei cu UTA, partidele fiind programate ulterior la aceeași oră și în aceeași zi.
Cum a luat Dinamo titlul Numai că, pe parcursul desfășurării meciurilor, Dinamo a făcut tot posibilul pentru a trage de timp. Startul reprizei a doua a jocului cu CFR a fost amânat cu 20 de minute, motivul fiind unul hilar: o ploaie de vară de câteva minute, căzută în pauză. Meciul Științei cu UTA s-a desfășurat conform programului prestabilit, Știința a pierdut cu 0-1, după un meci în care oltenii au suspectat că arădenii ar fi acționat la ordinele Securității, iar Dinamo știa în acel moment că avea nevoie să câștige la patru goluri diferență pentru a-și adjudeca titlul. „Coincidența” a făcut ca jocul să se termine exact cu scorul de care avea nevoie Dinamo, 4-0, „câinii” beneficiind și de largul concurs al gazdelor, dar și al arbitrului Anderco, așa cum avea să reiasă din cronicile vremii și din relatările ulterioare ale celor implicați.
Manta – Bădin, Sameș, Deselnicu – Ivan, Strâmbeanu – Țarălungă, Bălan, Oblemenco, Niță și Marcu sunt numele campionilor morali ai acelei ediții de campionat. Dar Știința a câștigat ceva atunci, supranumele de legendă „Campioana unei mari iubiri”, oferit echipei de legendarul Adrian Păunescu. În acel sezon, Craiova obținuse victorii incredibile la București, 6-4 cu Rapid și 6-2 cu Steaua. „În ultima etapă ne-a învins UTA, iar Dinamo a câștigat campionatul. Am pierdut titlul la un gol diferență! Ar fi fost primul titlu din istoria Universității”, își amintea Dumitru Marcu, unul dintre oamenii de bază ai Științei în acea vreme.
Dulcea revanșă Inevitabilul s-a produs în sezonul 1973-1974. Dinamo nu a mai reușit de această dată să împiedice Știința, deși a fost din nou aproape.
Înainte de ultima etapă a sezonului, Dinamo se afla la două puncte în spatele Științei și cu șapte goluri mai puțin la golaveraj. Dinamo a câștigat în ultima rundă cu FC Argeș, din nou cu scorul de care avea nevoie, 7-0! Despre acel meci, însuși marele Dobrin a lăsat să se înțeleagă că lucrurile nu ar fi fost tocmai în regulă. Numai că, de această dată, Știința a rezistat eroic, a scos un 0-0 la Ploiești și s-a încoronat campioană, pentru prima dată în istorie. „A fost cea mai mare bucurie pentru noi, suporterii Universității. Acel titlu a fost cel mai special, pentru că a fost primul. Când s-au întors de la Ploiești, lumea s-a strâns de la intrarea în oraș să îi întâmpine. Erau atât de mulți, că autocarul echipei a făcut cinci ore de la intrarea în oraș până în centru, la hotelul Jiul, acolo unde eram și eu”, își amintește Mitu Tuță, un suporter al Științei.
Universitatea a devenit atunci prima echipă studențească din țară și din Europa ajunsă campioană. Oprea, Manta, Niculescu, Badin, Deselnicu, Velea, Strâmbeanu, Ivan, Niță, Balaci, Berneanu, Țarălungă, Oblemenco, Bălan, Pană, Boc, Ștefănescu, Marcu, Stăncescu, Kiss, Chivu, Negrilă, Constantinescu și antrenorii Constantin Cernăianu și Constantin Oțet sunt cei care au reușit marea performanță.
„Dublă” în Cupă „Pofta” de trofee a Științei a crescut după primul titlu cucerit și oltenii au terminat în forță deceniul șapte, cu încă două trofee în vitrină: două Cupe ale României, cucerite în două sezoane consecutive. În finala sezonului 1976-1977, Știința s-a impus cu 2-1 în fața rivalei Steaua. Boldici, Berneanu, Tilihoi, Ștefănescu, Purima, Donose, Balaci, Beldeanu, Crișan (Negrilă), Cîrțu, Marcu și Cămătaru, antrenați de Constantin Deliu, au adus prima Cupă din palmaresul oltenilor. Știința și-a apărat cu succes un an mai târziu trofeul, învingând în finală cu 3-1 pe Olimpia Satu Mare. Pe banca oltenilor s-a aflat atunci legendarul Ilie Oană.
Primele performanțe europene Anii 70 au însemnat și lansarea europeană a echipei care avea să facă istorie în fotbalul românesc. Știința a „adunat” în acea perioadă nu mai puțin de șase participări în cupele europene, în Cupa UEFA, Cupa Campionilor Europeni sau Cupa Cupelor. Sezonul 1973-1974, cel în care Știința a cucerit primul titlu, avea să înceapă la fel de bine pentru olteni, care în turul întâi al Cupei UEFA au reușit și prima mare performanță europeană a clubului: eliminarea Fiorentinei, după 0-0 în Italia și 1-0 pe teren propriu. Au urmat apoi alți adversari de renume, ca Standard, Steaua Roșie, Dinamo Moscova sau Fortuna Dusseldorf, dar și un alt rezultat de răsunet. În 1979, Știința devenea prima echipă din România care reușea să elimine o formație din Anglia, Leeds United.
Dobrin, aproape de Știința
După cucerirea titlului, oltenii au fost aproape să dea încă o mare lovitură: aducerea marelui Nicolae Dobrin în Bănie. În vara lui 1974, Știința a semnat cu Lung, Cămătaru, Crișan, dar și cu Dobrin, care acceptase chiar să stea în afara terenului timp de doi ani pentru a juca la Știința, din cauza refuzului lui FC Argeș de a-l ceda în Bănie. „Gâscanul” s-a mutat la Craiova, a primit și o importantă sumă de bani, iar campionatul a început cu el în postura de fotbalist al Științei, dar mutarea a picat în cele din urmă, Dobrin fiind convins și constrâns de presiunile politice făcute să revină la echipa sa de suflet.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER