L-am ascultat pe Victor Pițurcă spunând că noi (mass-media) ar trebui să știm mai bine de ce nu mai vin oamenii la stadion. Păi știm. Pentru că naționala nu joacă nimic. Pentru că la meciul cu Franța a bubuit toate mingile, apărând eroic brazdele de gazon care săreau precum lăcustele pe Național Arena. Pentru că oamenii teoretic responsabili de soarta echipei naționale au alte treburi: președintele de federație e ocupat cu DNA-ul, selecționerul primește dezlegări în alb și semnează cecuri, tot în alb, echipelor unde s-au transferat jucătorii la care a avut un interes financiar și pentru că fotbalistul emblematic afirmă nonșalant în conferința de presă de ieri că a simțit nevoia să se relaxeze la o acțiune a naționalei, după ce a dat totul în cantonamentul echipei de club. Iar el, selecționerul, îl iartă.
Acesta este cadrul în care se va încheia o campanie și va începe o alta. Într-o criză irecuperabilă de imagine și de soluție. Pentru că fotbalul românesc suferă și el de lipsa unor înlocuitori pentru huliții conducători de azi. Pe asta și-au bazat managementul Dragomir și Sandu. Au pustiit tot. Au avut grijă să nu vină nimeni din urmă, să îi compromită pe Lupescu și Popescu (scandaluri, Dosarul Transferurilor) și au ținut, prin șantaj, la distanță, orice posibilă variantă de înlocuire. Serios, acum. Dimineață, după Ora Exactă cu Beldie, am mers o bucată de drum împreună încercând să identificăm un om care să poată conduce fotbalul și care să repare ce mai e de reparat. S-au calificat în tururile preliminare Dinu Gheorghe, Narcis Răducan și cam atât.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER