…dacă nu ar fi fost așa de când lumea, am fi fost tentați să credem că descinderile procurorilor i-au dat peste cap pe riguroșii locatari de la Casa Fotbalului. Nu e cazul, oamenii își păstrează traiectoria rectiliniu uniform variată în incompetență, suveran impasibili la agitațiile trecătoare ale lumii exterioare. Aici, în bătătură, la Arena Națională, sau la marțienii din Republică, pe OZN Arena, treaba merge la fel, într-un haos primordial din care, cu siguranță, s-a născut Universul Nașului.
România – Belarus a bifat aseară câteva premiere mondiale în materie de stupiditate, nepăsare, indolență. Șefii FRF n-au programat meciul în Provincie, unde interesul pentru această echipă care ratase calificarea încă din toamna trecută n-a dispărut încă de tot. L-au ținut în București, pe cel mai mare stadion al țării. Apoi și-au dat seama că biletele nu se cumpără, așa că au dat gratis – asta da, afacere! – vreo câteva zeci de mii către copii, femei și pensionari. Și uite-așa a urmat paradoxul ca lumea să se calce în picioare la cozile pentru un meci fără nicio miză. Pentru că întotdeauna e loc de un upgrade, chiar și în tehnica absurdului, o parte din stocul acestui meci neimportant a ajuns la bișnițari. Care au realizat o performanță de care până și Ioan Becali ar fi invidios: să vândă la un sfert din prețul oficial și să iasă, totuși, în profit!
Cea de-a treia lovitură și-au dat-o federalii între ei. Jean Vlădoiu, responsabilul FRF cu Fan Clubul naționalei, a cerut câteva dintre cele vreo 50.000 de bilete rămase nevândute pentru a le distribui unora dintre membrii cotizanți dornici să meargă la meci. S-a lovit de refuzul înverșunat al contabilului, care a decretat că „toate merg la casele de bilete!”. Acolo unde așteptau bișnițarii. Quod erat demonstrandum.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER