Vicepreședinte executiv și președinte al FRF între 1982 și 1990, Mircea Pascu, predecesorul lui Mircea Sandu în fruntea fotbalului românesc, privește neputincios, de pe margine, la dezastru. Actualul șef al federației l-a înlăturat pe Pascu de la conducere în august 1990 și l-a declarat persona non grata în 1997.
Domnule Mircea Pascu, dezasÂtrul pare total. De vreo 30 de ani n-am mai trăit un asemenea șir de insuccese la națională. Când am fost adus la FRF de la Corvinul, în 1982, România era pe locul 27 din 36 posibile în Europa (n.r. – pe atunci, UEFA avea mai puțini membri afiliați). Eu am venit la federație pe locul lui Ștefan Covaci. Aveam sarcina de a ridica performanțele naționalei și ale cluburilor. În opt ani, România a urcat atunci pe locul 7 în Europa, iar echipele de club au început să se califice în fazele superioare ale cupelor continentale. A fost un plan amplu, pe care l-am elaborat cu mai mulți oameni responsabili de acest sport.
Dar după Revoluție… Obiectivul fixat acum de conducerea FRF – calificarea la turneele finale -, eu consider că nici nu poate fi obiectiv, ci obligație! Cum să-ți propui să te califici și să nu reușești nici măcar atâta lucru, când la turneele finale merg 24 și 32 de echipe? Faceți comparația! Noi ne-am calificat la Euro 1984 din grupă cu Italia, campioana mondială en-titre, când la turneul final participau opt echipe! Acum, bugetele pe care le are FRF la dispoziție sunt de peste 1.000 de ori mai mari decât ce aveam noi.
Vremurile s-au schimbat… Dar vremurile s-au schimbat doar în România? Numai noi ne‑am confruntat cu schimbările astea? Cei de la FRF n-au absolut niciun motiv pentru a justifica dezastrul în care am ajuns. Domnule, au o sută de oameni la federație pentru un calendar la jumătate din cel pe care-l aveam noi!
„În 1990 aveam 175.000 de jucători. Acum sunt 80.000”
Și atunci câți erați? Noi eram la federație 14 salariați. În 1986 am avut un buget total de 36.000 de dolari, atunci a fost apogeul, cel mai mare buget de dinainte de Revoluție. Erau alte prețuri… Da, e adevărat, dar nu făceam lux. Nu mergeam cu avionul la VIP, nu ne țineam de recepții, nu aruncam banii pe fereastră. Fără cadouri scumpe, fără protocol exorbitant. Acum e un jaf enorm! Când am plecat eu de la federație, în 1990, România avea 175.000 de jucători legitimați. Nu era mult, dar însemna o anumită bază și acoperea tot teritoriul. Acum, abia mai sunt vreo 80.000, iar multe regiuni au dispărut. Mihai Ionescu, vicepreședinte care se ocupase de juniori, reușise să urce raportul la doi juniori pentru fiecare senior. Acum e invers!
Mircea Sandu se remarcase cu ceva? Nu…
Ce inițiative avusese ca șef la copii și juniori? Nu făcea nimic. Îi mai spuneam eu: „Pune și tu mâna și mai scrie un raport…”. N-avea nicio contribuție.
TRECUT Mircea Pascu (medalion) era șeful FRF la debutul lui Gică Hagi la națională. Epoca de aur a fotbalului românesc s-a încheiat odată cu retragerea „Regelui”, la Euro 2000 SOSIRE Așteptați cu cătușe la aeroport Șefii fotbalului românesc, care au însoțit echipa națională în Albania, la meciul de la Tirana, au fost așteptați la aeroportul Henri Coandă de câțiva suporteri ai Universității Craiova. Fanii olteni au afișat două afișe, pe care scria „Dreptate pentru Craiova” și „DNA să-și facă datoria”, iar unul dintre ultrași a fluturat o pereche de cătușe spre Mircea Sandu și Dumitru Dragomir. Dacă „Nașu” de la FRF n-a făcut niciun comentariu, părând deranjat de acțiunea oltenilor, în schimb „Corleone” a încercat să macheze penibilul situației printr-o glumă. Suporterii nu au scandat împotriva celor doi șef pentru că se aflau în aeroport, într-un perimetru supravegheat de forțe de ordine și ar fi riscat să fie amendați sau chiar reținuți. Fanii Științei îi acuză pe cei doi că au dezafiliat în mod abuziv cea mai iubită echipă a provinciei. (Daniel VLAD)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER