Kafkangii

Cel mai tușant spot publicitar din acest an este cel făcut pentru o companie de telefonie. Un tânăr stă alături de tatăl său pe o bancă, iar acesta din urmă pune la nesfârșit întrebarea „ce-i asta?”, făcându-l pe tânăr să se enerveze. După un moment emoționant, tânărul trece de la enervare la duioșie și vedem mesajul de final: trebuie să ne găsim timp să discutăm mai mult cu cei apropiați. Spotul este o adaptare a unui scurtmetraj grecesc. În fiecare seară la GSP TV, scurtmetrajul respectiv este gonflat într-un kilometric metraj în care tânărul Samuilă stă pe bancă alături de „tăticul” lui, Gigi Be. Același dialog absurd, cu o singură întrebare gângurită stereotip și cu treceri psihanalitice de la isterie la duioșie. Ferice de compania de telefonie care susține macromonologul în doi.
Uneori, gazda gânguritoare joacă în mai multe roluri. De exemplu, aseară a trebuit să facă pe Tătărușanu. Fără corvoada de a se unge cu ulei pe corp. Asta pentru că afroparlamentarului i-a venit să se răstească la portarul său, care avusese tupeul de a întreba pe la echipă cam când s-ar putea întoarce Steaua în Ghencea. Drept răspuns, degradatul căpitan a primit niște amenințări suburbane. Cam așa înțelege anticomunistul Becali cel mai important drept câștigat după căderea comunismului, cel al cugetării și al liberei exprimări. Jignirea jucătorului exponențial al echipei în public este o chestiune inimaginabilă într-o lume normală. Cum ar fi ca patronul lui Liverpool, John Henry, să-l întrebe pe Gerrard dacă nu cumva i s-a urât cu binele în cazul în care Stevie G își dădea cu părerea despre posibila plecare de pe „Anfield”. A doua zi, Henry căuta cumpărători pentru club. La noi, patronul rămășițelor Stelei este psihosanalizat la televizor.
Aparent într-un alt plan, se discuta doct la televizor înainte de derby despre problema ultrașilor pe Bijuteria Națională. Eu cred că soluția ar fi ca la acest stadion să existe WC-uri pentru femei, pentru bărbați și pentru ultrași.