0-10 în etapa trecută a cupelor europene atârnă greu, arată groaznic! Chiar atât de proști suntem? Cum am ajuns aici, dacă nu suntem în stare să marcăm o singură dată în patru partide? A venit scadența? Trebuie să o spunem pe-aia dreaptă: asta e valoarea fotbalului românesc după ani de blaturi, corupție în arbitraj, abuzuri nenumărate la Comisii, în Comitetul Executiv și în Adunări Generale comice, după ani în care șefii fotbalului românesc au trăit din talentul „Generației de Aur” fără a face nimic pentru viitor. Iar acest viitor a venit deja și ne-a găsit în fundul gol, mai dezorganizați ca niciodată.
Ce vrem să demonstrăm azi? Că însemnăm mai mult decât acel 0-10, că unii au încercat să lucreze serios, vezi Răzvan Lucescu la Rapid, că alții chiar au băgat bani, vezi Porumboiu la Vaslui, că Steaua nu a devenit o glumă proastă spusă zilnic de Gigi Becali.
Rapid arată ca o echipă care se poate mobiliza în momentele importante. Răzvan Lucescu știe să imprime acest spirit de luptă necesar într-o competiție de anduranță. Și-a ales jucătorii care înțeleg ce înseamnă să aperi cu adevărat culorile clubului, care știu ce e respectul față de fani și față de meseria lor, față de ei înșiși până la urmă.
Vaslui pare o formație alcătuită din mercenari fioroși, puși alături de câțiva tineri care trebuie să le transporte în spate armele și să le facă bocancii. Fără Wesley, trupa de șoc a lui Porumboiu pierde din forță, pare vulnerabilă și incapabilă să dea lovitura decisivă. Un egal cu Sporting ar fi de aur!
Steaua trăiește cu speranța acelei reprize bune de la Ploiești, în care gazdele au trecut rar de centrul terenului, din motive necunoscute. Din ce ar putea renaște această echipă? Din ambiția lui Ilie Stan, care a prins vremuri mult mai bune în Ghencea. Din talentul lui Brandan, Gardoș sau Tănase. Din spiritul de adevărat războinic al lui Martinovic. Rapid, Vaslui, Steaua. Cine ne mai dă speranțe într-un fotbal în care zdrăngănesc cătușele?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER