Ce a câștigat Steaua

Trei puncte în Europa League, încă trei la masa verde, la Ploiești. Asta e partea vizibilă și calculabilă. Dincolo de ea se mai află:

Publicul. De la vreo 30 de suporteri care au însoțit Steaua în noaptea înghețată de la Vaslui la cei peste 30.000 cu Maccabi, trecând prin cifra intermediară a celor peste 40.000 din derby-ul cu Rapid. Deasupra numărului, adică a cantității, stă doar prestația, tribuna aceea vie din finalul meciului cu israelienii, care i-a împins pe steliști, chiar dacă erau în zece, în terenul advers. Vorba lui Ilie Stan, după eliminarea lui Florin Costea, publicul a fost al 11-lea jucător.

Fotbaliști care urcă. În primul rând, Brandan, devenit un fel de jolly-jocker, acea piesă pe care o pui oriunde și care funcționează la fel de eficient. Apoi, Cristi Tănase, redat fotbalului așa cum se redă o pârloagă rodului. Locul lui e mai degrabă în centru decât în bandă, din centru poate marca precum oportunistul de la golul trei sau în manieră de mare jucător, ca la golul patru. Urmează Florin Costea, redat și el fotbalului. Ultima perioadă a turnat peste talentul evident al ex-olteanului o căldare plină cu determinare. E adevărat, uneori poate să facă prostii, cum ar fi cartonașul roșu, dar până și eliminarea aceea nesăbuită e semn că Florin își dorește să redevină ce-a fost înainte de accidentare. În fine, Geraldo. Mai bun de la meci la meci, fratele cunoscutului Bruno Alves e în acest moment singura certitudine defensivă a Stelei.

Spiritul de echipă, sacrificiul. A trebuit să apară un moment precum acela de la Ploiești ca să iasă la iveală energii încă nedezvăluite. În meciul cu Maccabi, Steaua a arătat ca o echipă, după ce până nu demult ea părea o adunătură de vedete care, vorba lui Mirel Rădoi, vrea fiecare să cânte la pianul pe care nimeni nu se înghesuie să-l care.

Fenomenul Martinovic. După mult timp, tribuna are, în fine, un altar în fața căruia să depună ofrande. De-acum încolo, strigătul „Novak! Novak!” va fi scânteia care va aprinde focul. Înainte de a fi un mare fotbalist, pentru că încă nu e, Martinovic, cât va sta la Steaua și chiar și după, va fi strigătul de luptă și dreptul la speranță.

Stabilitatea. Zilele când se făceau pariuri asupra obiectului vestimentar care-l va prinde pe Ilie Stan la Steaua, vesta fără mâneci sau paltonul, par rămase în urmă. Acum se vorbește despre pregătirea de iarnă, ceea ce înseamnă continuitate. Însă loja oficială pare dată cu untură pe jos, e un loc unde se alunecă ușor de la o stare de spirit la alta, iar singurele antiderapante sunt rezultatele. De aceea, Chiajna bună trece primejdia rea.