De ce nu e Bute la TV

Încerc o analiză. Pentru că e analiză, nu e scurtă. Vă rog să o citiți pe toată înainte să comentați. Aceasta este varianta integrală a textului apărut în ProSport-ul de mâine (marți). Textul din ziar e limitat de spațiu, dar e mai bine sintetizat, deci și mai ușor de citit, vi-l recomand dacă doriți să citiți mai repede 🙂

A devenit o tradiție ca fiecare meci al lui Lucian Bute pentru păstrarea centurii să fie însoțit de un scandal cu privire la televizarea lui. Sau, mai degrabă, cu netelevizarea lui. ProSport dezbate astăzi problema obiectiv, cu argumentele pentru care Bute merită să fie difuzat, dar și cu motivele pentru care uneori nu este sau este găsit foarte târziu un difuzor, și atunci unul obscur, ca Money Channel ultima oară.

Supărarea lui Bute și a apropiaților săi este justificată. Eforturile de neînchipuit ale boxerului român se finalizează de două-trei ori pe an cu un meci în care își ia, ce-i drept și dă, o mulțime de pumni. Bute nu ezită după fiecare victorie să ia steagul României, să le mulțumească românilor. Dar de multe ori înainte de partidei i se pare incredibil că meciurile nu sunt văzute de cei la care ține cel mai mult să-l vadă – părinți, în special, românii, în general. Asta este partea emoțională a problemei, cea la care imediat aderă și telespectatorii. Și ei vor să-l vadă pe sportivul numărul unu poate al României astăzi. Sau măcar spun că vor să-l vadă, asta dezbatem la capitolul mai puțin emoțional. Iar furia telespectatorilor se îndreaptă spre televiziuni. „Transmiteți toate prostiile, vorbiți numai de fotbal, dar pentru Bute nu dați bani”, e doar un exemplu de mesaj.

Televiziunile au un răspuns mult mai concret. Ele primesc a doua zi audiențele pe care le fac programele difuzate. Imediat, pot calcula câți bani au încasat din publicitate și, scăzând din suma plătită pe drepturi, află profitul sau pierderile. Problema e că cifrele concrete ale galelor lui Bute conduc în special la pierderi. Din cele zece meciuri de la cucerirea titlului mondial, doar trei s-au ridicat cât de cât la un nivel la care măcar să se poată calcula venituri. Pro TV a realizat în 2007, la gala cu meciul Bute – Berrio, 2,4 puncte pe targetul 18-49 urban, adică cel care contează în publicitate, pentru cele aproximativ trei ore de emisie între 5 și 8 dimineața. În 2009, la al doilea meci Bute – Librado Andrade, pe același target, TVR a reușit 2,8 puncte între 6 și 7 dimineața. Evident, marea problemă e ora de disputare. Veniturile se mai pot rotunji cu reluările, dar rămân departe de costurile unui program, de cel puțin zeci de mii de euro. Cel mai probabil și în aceste două cazuri posturile TV s-au ales cu pierderi.

Lucrurile se schimb în privința audienței când gala este în direct la ora de maximă audiență. În prime-timp, publicitatea e mai scumpă. Programul cu meciul Bute – Mendy din iulie a făcut 14,2 puncte de rating, pe mai bine de trei ore de emisie pe Pro TV, ceea ce este remarcabil. Dar o astfel de gală costă mai mult, și nu e vorba doar de drepturile de televizare. Bute și clubul său trebuie să își asigure veniturile pe care le pierd din „negăzduirea” meciului pe continentul american. Fiți siguri că nici cei de acolo nu sunt mulțumiți de ora la care ar televiza ei gala, dimineața, adică nici asta n-ar fi o soluție dorită chiar de Bute. El, sau clubul său oricum, alege tot banii, ca televiziunile!

Dimineața, audiența maximă posibilă e din start limitată. Oricât de mult pretinde lumea că vrea să-l vadă pe Bute, nu se trezește în masă să-l urmărească în direct. Situația este dovedită de cota de piață a galelor comparativ cu punctele de rating. Gala care a făcut dimineața 2,4 puncte, a avut 39,7% cotă de piață, adică 40% din televizoarele pornite au urmărit meciul. Dar erau puține pornite. Seara, o cotă de piață similară, 46,7%, a obținut 14,2 puncte de rating. Publicitatea se plătește în funcție de punctele de rating și de ora la care e difuzată.

Așadar, Bute vrea America pentru bani și televiziune românescă pentru glorie. Televiziunile românești în vor pe Bute pentru glorie și oră bună în România pentru bani. Iar America îl vrea pe Bute pentru glorie, dar la ei, pentru bani. Fiecare este împărțit între glorie și bani, și fiecare parte alege banii – atât Bute, cât și televiziunile din România și America. Singurul punct care se regăsește de două ori în cele trei părți favorabil banilor este continentul american.

O dată ce am stabilit locul, am pierdut deja cel puțin televiziunile românești comerciale. Cu atât mai mult în ani de criză lor le e mai greu să-și asume o cheltuială pe care sigur o transformă în pierdere. Diferența dintre ceea ce e bine să facă o televiziune și ce poate să facă e mare. Sigur că pot interveni „oameni de bine”, care să ajute cu bani cumpărarea drepturilor, cum e cazul primarului din Bușteni, Emanoil Savin, la ultima gală. Dar această situație este atât de… nefirească măcar, încât doar posturi la fel de „obscure” își permit să o folosească. În unele cazuri posturi care nici nu sunt măsurate ca audiență. Iar în cazul posturilor private, nu prea putem vorbi de obligație.

Situația se schimbă însă în ce privește postul public. Susținut și din taxe și de la buget, pe lângă publicitate, canalul de stat își asumă și programe pierzătoare financiar în scopul interesului public. O face adesea. Ar fi trebuit să o facă și cu Bute? Probabil că da, a și făcut-o o dată. Dar acum intervine o altă problemă: TVR traversează financiar o criză mai mare ca oricând. Asumându-și, teoretic tot în interesul public, cheltuieli uriașe cu Champions League, nu-și mai poate permite nimic altceva. Asta deși un meci al lui Bute ar costa probabil o zecime din pierderea pe care și-o asumă la fiecare meci de Liga Campionilor, deci de vreo 30 de ori pe an, timp de trei ani!

Nu există o concluzie. Sau cel puțin nu pot să o trag eu. Nemulțumit că România nu și-l permite pe cel mai bun sportiv al ei, nu pot totuși să nu înțeleg că nici nu te poți întinde mai mult decât ți-e plapuma. Pentru fiecare probabil cel mai simplu ar fi să-și găsească singur un răspuns în felul următor: câți bani ai scoate de propriul buzunar ca să vezi gala lui Bute?

COMPLETĂ‚RI

Singura gală a lui Bute cu adevărat semnificativă din punct de vedere al audiențelor a fost cea de la București. Pe targetul „all urban”, adică publicul de toate vârstele din orașe, a numărat 1.732.000 de telespectatori pe Pro TV. Alte gale au depăști cu greu chiar și 100.000 de telespectatori. În limbajul televiziunilor de sport astfel de audiențe sunt realizabile cu emisiuni obișnuite, care presupun cheltuieli mult mai mici.

Posturile TV comericale își asumă și pierderi pentru un program care aduce prestigiu sau alte beneficii. Dar pierderile asumate nu pot depăși, ca regulă, 30-40% din investiție. În cazul ultimei gale, cea cu Johnson, ele ar fi fost de aproximativ 200%! Prețul pentru un astfel de meci poate coborî până la 30.000 de euro, dar nu produce mai mult de 10.000. O singură gală a făcut bani: cea de la București a costat peste 100.000 de euro și, cel mai probabil, după calculele de audiență a adus un beneficiu de 10%. Pe de altă parte însă alte programe din prime-time aduc profituri mult mai mari.