Novak Martinovic, omul clișeelor plăcute. Subiect de carte sau, în cazul de față, de articol în ProSport. Sârbul este diferit de restul fotbaliștilor și, din nefericire, a fost nevoie de „sacrificiul” lui Galamaz pentru a-l descoperi. Dincolo de intervenția de K1 de pe „Ilie Oană”, dincolo de discuțiile legate de suspendarea de care a scăpat, Novak este omul care te face să îl asculți cu plăcere, stâlcind ușor limba română în timp ce te privește cu acei „crazy eyes” cu care i-a cucerit pe suporterii Stelei.
După ce îi auzi pe Mirel Rădoi sau pe Bănel Nicoliță vorbind despre Steaua, poți jura că nu poate exista mai mult patos și mai mulți pumni strânși în gol pentru această echipă. Ei bine, Martinovic s-a luat la trântă cu clișeul „iubesc Steaua”. „E greu de spus ce simt acum. The way I play, cum se zice? Eu așa sunt construit să joc, să mă dăruiesc. De aia iubesc Steaua, pentru că aici fanii mă apreciază pentru ceea ce le-am demonstrat. Joc fundaș dreapta, nu am mai făcut‑o până la Steaua, dar mă bag și în poartă dacă e nevoie”. Vorbe care, în mod normal, ar fi „aruncate” în folderul „declarații șablon”. Numai că Martinovic le trăiește, iar unui om normal îi e imposibil să fie ipocrit într-o limbă străină, așa cum este româna pentru el. Mărturie că este sincer stă și părul care i s-a zburlit pe mână când a rememorat momentele de la meciul cu israelienii.
„Căpitan la Steaua? Visul meu!” „Oamenii din Serbia nu au o părere așa bună despre România. Asta se întâmplă pentru că nu știu ce e aici. Dincolo de fotbal, pentru mine țara asta a fost o surpriză”. Îl provocăm pe Novak la o discuție despre Serbia și viața din București. „Familia mea a fost alături de mine când am venit la Pandurii, dar și după incidentul de la Ploiești”, începe Martinovic. Ochii țintesc tavanul, iar mintea îi zboară înapoi spre Steaua. „S-a vorbit că eu trebuie să fiu căpitan. E un vis, nu am negat asta. Dar nu e vreme acum să ne irosim energia pe subiectul ăsta”. Martinovic nu e un dur, dar parcă e greu să îți faci curaj să îl întrebi de criticile pe care i le-a adus Gigi Becali. „E no problemă, sincer. Am făcut penalty și m-a criticat, am făcut bine pe teren după aia și m-a lăudat. El face totul părintește, deși pentru presă nu pare așa. E altfel cu noi, în vestiar, și îl apreciez”.
„Inima îmi va rămâne la meciul cu Maccabi” „M-au sunat din Serbia să îmi zică de versurile pe care mi le-au făcut fanii la meciul cu Maccabi. Eu nu am putut vedea, eram la încălzire”. Novak se uită spre Aleksandra, prietena lui, și parcă își cere scuze cu privirea că urmează să vorbească despre o altă iubire. „Le mulțumesc suporterilor, vreau să știe că, oriunde mă va duce viața, o parte a inimii mele va rămâne aici, cu ei. N-am avut asemenea emoții pentru niciun club, niciodată. Nici în Serbia! Și nu o să mai am vreodată!” Exagerare? Vorbe fără acoperire? Novak crede că nu e suficient de convingător și completează. „Aleksandra e aici lângă mine și știe. Eu sunt un om de caracter și când zic că iubesc clubul ăsta, o zic din suflet. Nu aș putea, de exemplu, să joc la Dinamo sau Rapid, chiar dacă nu aș mai avea pâine pe masă. Mă duc până în Indonezia și găsesc un club, dar nu le pot face așa ceva celor mai importanți fani din viața mea”.
În Serbia avem garduri mari care înconjoară galeriile. La «Maracana» nu sunt doar garduri înalte, după ele există și o groapă foarte adâncă. E imposibil ca fanii să poată intra pe teren Novak Martinovic, fundaș Steaua
SCANDAL Goniți și de pe „Național Arena” „Dacă Steaua se califică din grupă, va avea o problemă. UEFA ne permite ca ultimul meci pe care îl jucăm înainte de finala Europa League, din 9 mai 2012, să fie amicalul României cu Uruguay, de pe 29 februarie”, a explicat Mircea Sandu. El i-a recomandat lui Argăseală să găsească alte stadioane și pentru partidele din campionat cu Voința Sibiu și FC Brașov. AMUZANT Aliuță și Luțu, colegi de bancă Marian Aliuță și Ionuț Luțu s-au înscris la Școala de Antrenori și ambii speră ca într-un viitor apropiat să devină tehnicieni. Prima zi la școală a fost una amuzantă pentru cei doi foști fotbaliști. „Luțu este colegul meu de bancă. În prima zi ni s-a spus să scriem fiecare pe o foaie parcursul pe care l-am avut ca fotbaliști. Luțu a copiat totul de la mine, când i-am zis că nu am jucat la aceeași echipă, mi-a răspuns: „Lasă, «Hagi», ce, nu suntem frați?”, a povestit amuzat Aliuță la „Ora de ProSport”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER