Distanța din clasament dintre Dinamo ori Rapid și Steaua se justifică mai ales prin prisma a ceea ce se întâmplă în vestiarul fiecăreia dintre aceste echipe. În timp ce dinamoviștii vorbesc aceeași limbă și se supun regulilor impuse de trioul veteran Munteanu-Niculae-Dănciulescu sau rapidiștii îi recunosc ca lideri pe Pancu ori Coman, la Steaua e un haos de nedescris. Ultima ispravă, cu Costea cel mare îmbrâncindu-se cu căpitanul Bourceanu la un antrenament, vorbește de la sine despre tot ce se întâmplă. Lipsă de autoritate, lipsă de respect. Noțiunea de vestiar e teribil de importantă în argoul și conștiința jucătorilor. E o diferență sesizabilă și cu ochiul liber – nu îți trebuie informații din interior – între ce e la Steaua și ce e la Dinamo sau chiar la Rapid.
În vestiarul naționalei sesizăm un alt tip de comportament. Uniți în jurul selecționerului (indiferent că se numește Pițurcă sau Răzvan Lucescu), împotriva exteriorului. Supărați și în război cu toată lumea, presă, șefi de cluburi etc. Interiorizați și superior-aroganți, nemulțumiți de propriile limite și slăbiciuni, pe care nu și le asumă. Din contră, îi fac responsabili pe ceilalți de toate acestea. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, un soi de invidie nerecunoscută unul față de celălalt între puținii jucători cu palmares. Concluzia a ceea ce am tot scris eu până acum ar fi că unul dintre criteriile de selecție ar trebui să fie reprezentat de comportamentul de vestiar al celor chemați la lot. Și mai ales din acest motiv, mie unuia mi se părea important să fie mai mulți jucători de la Dinamo ori Rapid.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER