Silvio Bersluconi a demisionat sâmbătă de la conducerea Guvernului italian, după adoptarea de către Parlament a măsurilor de austeritate solicitate de Uniunea Europeană, a anunțat președinția Republicii, în timp ce vestea a fost primită cu aplauze la Roma, relatează AFP.
Acuzat că a subminat credibilitatea țării sale, magnatul media, în vârstă de 75 de ani, și-a dat demisia după adoptarea de către Parlament a măsurilor economice menite să reasigure piețele și partenerii internaționali.
Demisia a fost acceptată de președintele Republicii Giorgio Napolitano, care ar urma să îl numească în locul lui pe fostul comisar european Mario Monti, în vârstă de 68 de ani.
Culmea umilinței, Il Cavaliere a fost nevoit să părăsească palatul prezidențial printr-o ieșire secretă, în timp ce în fața intrării principale manifestanții aplaudau și strigau „bufonule, bufonule!”.
El a fost întâmpinat cu o oră mai devreme cu strigăte ca „mafiotule!”, „rușine!”, „închisoare!” „s-a terminat!” sau „primavera, primavera” (primăvară, primăvară), o aluzie probabilă la revoluțiile arabe care au îndepărtat de la putere dictatorii.
Apropiaților săi, el le-a mărturisit că este „profond întristat”, potrivit agenției italiene Ansa.
Încă din cursul după-amiezii, mulțimea a invadat diverse zone-simbol ale puterii de la Roma, strigând „Demisia, demisia”. Unii participanți purtau drapele italiene, în timp ce alții afișau pancarte pe care se putea citi „Bye-bye Silvio!”, „Dispari!” și „În sfârșit!”.
La palatul Quirinal, o orchestră improvizată, ai cărei muzicieni și cor s-au găsit pe Internet, a interpretat Aleluia de Handel.
„Astăzi, suntem aici pentru că suntem foarte, foarte bucuroși că Berlusconi se duce în sfârșit acasă! Să se ducă acasă!”, declară o manifestantă pe fondul fluierăturilor. „Ciao, și mai ales, nu te întoarce!”, afirmă un altul.
În fața Palatului Grazioli, reședința privată a premierului, s-au reunit susținătorii acestuia. El „este unic, de neuitat. Nu există nimeni pe măsura lui”, afirmă Massimo della Seta, un muncitor în vârstă de 25 de ani. „Ne simțim orfani”, deplânge Maria Teresa Borghelli, în vârstă de 54 de ani.
„Astăzi cade cortina peste o pagină lungă și dureroasă din istoria noastră”, a declarat Dario Franceschini, deputat al Partidului Democrat.
La rândul său, Fabrizio Cicchitto, de la Poporul Libertății (PdL), partidul lui Silvio Berlusconi, a afirmat că acesta din urmă a acceptat să demisioneze „când nu era obligat să o facă”.
„El a demonstrat conștiință națională, îi mulțumim pentru acest lucru și ne exprimăm solidaritatea cu el în fața atacurilor a căror țintă este „, a adăugat el pe fondul huduielilor a numeroși deputați.
Însoțit de triumf încă de la intrarea sa în politică, în urmă cu 17 ani, când a înființat partidul Forza Italia, Berlusconi a fost slăbit în ultimele luni de trei procese – pentru corupție, fraudă fiscală și prostituție cu minore -, scandaluri sexuale și reducerea majorității sale.
Cu o cotă de popularitate de 22 la sută, Il Cavaliere a pierdut marți majoritatea absolută în Camera Deputaților.
Totul se joacă pentru alte câteva ore la Quirinal, unde Napolitano a cerut forțelor politice să „acționeze cu responsabilitate”. „Grava criză financiară și economică, internă și internațională reprezintă o provocare pentru coeziunea socială a țării noastre”, a declarat el în cursul dimineții.
El trebuie să facă față în prezent opoziției manifestate de o parte a actualei majorități, care refuză să susțină un Guvern de tranziție și cere alegeri anticipate.
„Nici pentru tot aurul din lume, nu voi face parte vreodată dintr-un Executiv cu reprezentanții stângii”, a declarat ministrul Apărării Ignazio La Russa, fost neofascist.
Nici Silvio Berlusconi, care și-a exprimat sprijinul pentru Mario Monti și l-a primit pe acesta sâmbătă, nu și-a pierdut voința de a lupta: „Suntem în măsură să deconectăm priza când vrem”, le-a spus apropiaților săi.
BIO: Silvio Berlusconi, de la animator pe vase de croaziere la premier al Italiei
Vânzător de aspiratoare la sfârșitul anilor ’50, el obține în 1961 o licență în drept, după care împrumută bani de la banca tatălui său, pentru a fonda „Șantierele milaneze reunite”.
Începe o ascensiune de neoprit în domeniul imobiliar, care declanșează întrebări despre originea averii sale, la care a răspuns întotdeauna ambiguu.
Holdingul familiei, Fininvest, cuprinde numeroase societăți, inclusiv trei posturi de televiziune, editura Mondadori și Clubul de Fotbal AC Milan.
Acesta i-a permis lui Silvio Berlusconi să fie, timp de zece ani, cel mai bogat om din Italia, după care riscurile pe bursă îl detronează de pe această poziție, dar rămâne mereu între primii cinci.
În 1994, „Il Cavaliere”, titlu onorific decernat de președinte ca recunoaștere a eforturilor sale, se lansează în politică. În câteva săptămâni, el pune pe picioare Forza Italia (Hai, Italia!), un partid format în mod esențial din cadre de la Fininvest.
El se aliază cu neofasciștii din Mișcarea Socială Italiană (MSI) a lui Gianfranco Fini și populiștii din Liga Nordului a lui Umberto Bossi și câștigă alegerile, în aprilie 1994. Abandonat de Ligă, Guvernul său se prăbușește după șapte luni.
În 2001, obține din nou postul de premier, pe care-l va păstra până în aprilie 2006, un mandat fără precedent din perioada postbelică și până atunci.
Mediafax
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER