3-1 cu Grecia e un rezultat care sună bine. Nu avem cum să nu recunoaștem asta, dar nici nu trebuie să cădem în capcana de a ne declara fără rezerve pe un drum bun. Da, sunt de remarcat sclipirile lui Torje și Tănase ori dezinvoltura cu care a intrat în joc Chipciu. Am avut din nou o repriză a doua bună, la fel cum a fost și în Belgia. Avem în cei doi T doi fotbaliști de soi pe benzi și nu e puțin lucru. Ne lipsesc însă consistența în zona centrală și incisivitatea în atac.
În multe momente am avut un stil bolovănos, poticnit și inestetic și ne-au lipsit coerența și cursivitatea. Pe alocuri, am jucat cum vorbește Pițurcă la conferințele de presă, crispați și gata să pasăm în orice moment responsabilitatea. Treptat am îndulcit senzația lipsei preocupării, a dezinvolturii, a naturaleții fotbalistice. Bâjbâiala după butonul de restart, de refresh, pare să dea roade. Suntem atât de jos, încât rezultatul nu mai contează.
Spectatorul român poate fi convins să se reîntoarcă alături de națională și să nu o mai fluiere numai în condițiile în care vede presing în minutul 70, dacă simte pasiune și implicare. Altfel, pentru a fixa clar condițiile în care am bătut o echipă de Top 10 în fotbalul european, trebuie să spunem că Fernando Santos a schimbat nouă jucători față de meciul de vineri disputat cu Rusia și a titularizat un portar de 17 ani. Concluzionând, peste acest 3-1 trebuie adăugat ceva. Nu trebuie să uităm că tot în acest an am avut un 3-0 mai mult decât încurajator cu Bosnia, pe care însă l-am anulat prin tot ceea ce am făcut după. De la selecție, strategie, până la rezultate.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER