Cazul ideal e să joci bine și să bați. În ordinea preferințelor, e indicat să câștigi, chiar dacă nu joci grozav. În fine, să joci bine și să pleci înfrânt de pe teren e cazul de evitat, fiindcă dacă treaba asta ți se întâmplă de câteva ori, așa cum au pățit „pandurii” (cu Astra, cu Tg. Mureș și acum, la Vaslui), îți vine să te sui pe Poarta Sărutului, să urli la Masa Tăcerii și ți se pare imediat că s-a terminat Coloana Infinitului.
„Pandurii” au pierdut pentru că au avut destul ghinion – au ratat cu poarta goală -, dar și fiindcă i-a bătut o echipă de calitate. Însă, Vasluiul a fost chinuit ieri mai bine de o repriză de mânjii Batin, Cristea, Maxim, dar mai ales de Nistor, un mijlocaș care urcă de la o etapă la alta și care probabil se va vinde bine, pentru că are exact calitatea care le lipsește mingicarilor produși de fotbalul nostru: dă la poartă.
Lângă suflul tânăr și pofta de viață ale gorjenilor, Vasluiul a fost un surugiu hârșit, care știe ce-i pot caii. Alături de armăsarii de rasă Wesley și Sânmărtean a fornăit răsuflarea tânără a lui Balaur și Cerniauskas, două exemple care contrazic ideea că Hizo și Porumboiu evită fotbaliștii necopți, mergând pe mâna rutinaților.
Toți cei pomeniți mai sus, dar și ceilalți care au fost pe teren pot spune că au participat la ceea ce avem îndrăzneala sfioasă și admirativă să numim: cel mai frumos meci al campionatului. În Liga I, nu se știe unde s-a născut veșnicia, dar frumusețea vine din aerul curat al Provinciei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER